Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 231 din 16 decembrie 1999  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 231 din 16 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 131 din 28 martie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, Emil Ionascu.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile constituţionale ale art. 20, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, acesta considera ca textul de lege criticat nu incalca nici dispoziţiile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privitoare la acelaşi drept fundamental al omului. Dispoziţiile criticate nu se referã la administrarea de noi probe în instanta de revizuire, ci la readministrarea aceloraşi probe deja administrate în instanta de fond sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, cu privire la care instanta are dreptul de a aprecia dacã este sau nu necesarã aceasta operaţiune.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 559/1999, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Emil Ionascu.
În motivarea exceptiei autorul acesteia considera ca sintagma "dacã gãseşte necesar" din alin. 2 al art. 405 din Codul de procedura penalã aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituţie, întrucât se incalca prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecata public, echitabil şi într-un termen rezonabil de cãtre un tribunal independent şi impartial. De asemenea, acesta arata ca prin textul de lege criticat se incalca şi prevederile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privitoare la acelaşi drept fundamental al omului. Totodatã, în opinia autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate sunt în discordanta cu alin. 1 al aceluiaşi articol 405 din Codul de procedura penalã, care prevede ca rejudecarea în cazul revizuirii decurge "potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta". Se mai arata ca în speta instanta nu a admis cererea de administrare a unei noi probe şi nu a asigurat dreptul la apãrare al inculpatului.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta arata ca aceasta este neîntemeiatã, pentru ca, potrivit art. 405 alin. 1 din Codul de procedura penalã, rejudecarea în cazul revizuirii se face potrivit regulilor de procedura privind rejudecarea în prima instanta, iar în cadrul cercetãrii judecãtoreşti se pot administra noi probe numai dacã instanta le considera necesare pentru lãmurirea cauzei. Referitor la probele deja administrate cu ocazia judecãrii anterioare sau a judecãrii în principiu a cererii de revizuire, legea prevede, într-adevãr, la art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã ca instanta procedeazã la administrarea din nou a acestora numai dacã gãseşte necesar, dar ea este obligatã sa ţinã seama de ele, coroborandu-le cu noile probe administrate. Pe de alta parte, rezolvarea în principiu a cererii de revizuire consta în examinarea de cãtre instanta, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, a probelor efectuate de procuror în cursul cercetãrii, pentru admiterea în principiu a cererii. În final instanta arata ca în cadrul cercetãrii judecãtoreşti instanta verifica toate probele pe care se întemeiazã cererea de revizuire sau care au fost administrate de procuror şi, numai atunci când considera necesar, administreazã orice noi probe fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a partii participante la judecata.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã, corelate cu celelalte dispoziţii referitoare la procedura rejudecarii cauzei dupã admiterea în principiu a cererii de revizuire, satisfac în realitate exigenţele pe care le conţine art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la dreptul persoanei la un proces echitabil şi, în consecinta, nu este încãlcat nici art. 20 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins:
"Instanta, dacã gãseşte necesar, administreazã din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire."
În opinia autorului exceptiei dispoziţia "dacã socoteşte necesar", cuprinsã în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedura penalã, este neconstitutionala, deoarece permite instanţei de judecare a cauzei, dupã admiterea în principiu a cererii de revizuire, sa nu mai administreze din nou probele deja administrate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, atunci când ea considera ca aceasta readministrare nu este necesarã. Totodatã se susţine ca aceasta limitare a principiului nemijlocirii determina o rejudecare "limitatã", care nu permite realizarea unui proces echitabil, incalcandu-se astfel prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale are urmãtoarea redactare: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa."
Art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, prevede urmãtoarele: "Toţi oamenii sunt egali în fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care se afla sa fie examinat în mod echitabil şi public de cãtre un tribunal competent, independent şi impartial, stabilit prin lege, care sa decidã fie asupra temeiniciei oricãrei învinuiri penale îndreptate impotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil [...]."
Art. 20 din Constituţie are urmãtorul cuprins: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca prin dispoziţia "dacã socoteşte necesar", cuprinsã în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedura penalã, nu a fost încãlcat dreptul oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un timp rezonabil, de cãtre o instanta independenta şi impartiala instituitã prin lege, drept prevãzut la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi la art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Exigenţele pe care le consacra aceste tratate internaţionale sunt: accesul liber la justiţie, examinarea cauzei în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de un tribunal independent şi impartial stabilit prin lege şi pronunţarea în public a hotãrârii. Examinarea echitabila a cauzei necesita asigurarea respectãrii unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apãrare, egalitatea.
Curtea constata ca dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã referitoare la rejudecarea în cazul revizuirii nu incalca nici una dintre aceste exigente impuse de respectarea dreptului la un proces echitabil. Aprecierea instanţei de rejudecare dupã admiterea în principiu a cererii de revizuire privind administrarea din nou a probelor deja efectuate cu ocazia primei judecati sau a admiterii în principiu a cererii de revizuire nu constituie o atingere adusã dreptului la apãrare al revizuientului, deoarece textul se referã la administrarea din nou a unor probe deja efectuate. De asemenea, aceste prevederi nu constituie o "limitare" a principiului nemijlocirii, probele fiind administrate cu respectarea acestor exigente procedurale.
Textul de lege criticat trebuie examinat în corelare cu prevederile alin. 1 al aceluiaşi articol 405 din Codul de procedura penalã, conform cãrora: "Rejudecarea cauzei dupã admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta" şi, evident, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procedurale.
Lãsarea la aprecierea instanţei de rejudecare a administrãrii din nou a unor probe efectuate nu aduce, în realitate, nici o restrangere dreptului la apãrare al revizuientului, pentru ca aceste probe au fost administrate anterior în şedinţa de judecata, cu respectarea principiilor publicitãţii, legalitãţii, contradictorialitãţii şi oralitatii.
Pentru considerentele expuse, constatând ca prin dispoziţiile legale criticate nu s-a încãlcat dreptul la un proces echitabil, prevãzut de tratatele internaţionale privind drepturile omului, tratate invocate de autorul exceptiei, şi, în consecinta, nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 decembrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016