Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 230 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86, 88, 89 si 90 din Legea gazelor nr. 351/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Radu Veliscu în Dosarul nr. 2.948/2005 al Judecãtoriei Piteşti. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciazã cã textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.948/2005, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Radu Veliscu într-o cauzã având ca obiect obligarea Societãţii Comerciale "Distrigaz" - S.A. la respectarea dreptului sãu de proprietate şi ridicarea conductei de gaze ce îi traverseazã suprateran proprietatea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate prevãd un drept de servitute legalã de trecere, gratuitã, ceea ce echivaleazã practic cu o naţionalizare, încãlcându-se astfel art. 44 din Constituţie care garanteazã dreptul de proprietate privatã, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrãri de interes general cu plata unei despãgubiri juste. Textele de lege criticate încalcã, de asemenea, şi dispoziţiile art. 616-619 din Codul civil, care prevãd plata unei despãgubiri pentru proprietarul fondului aservit, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane la o judecatã echitabilã. Se mai aratã cã, în cauzã, neconstituţionalitatea prevederilor ce fac obiectul excepţiei constã în "trecerea suprateranã a conductei de gaze pe terenul proprietate privatã, aspect care nu este prevãzut de Constituţie ca fãcând parte din limitãrile dreptului de proprietate", precum şi din inexistenţa unor dispoziţii ale legii "cu privire la despãgubiri juste pentru lipsa de folosinţã a terenului". Judecãtoria Piteşti apreciazã cã <>art. 86, 88 şi 89 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale, iar din art. 90 al legii, numai alin. (2) teza întâi este neconstituţional, întrucât exercitarea servituţii instituite de art. 86 se realizeazã cu titlu gratuit, ceea ce încalcã art. 44 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligaţia despãgubirii proprietarului pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. De asemenea, considerã cã <>art. 90 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 351/2004 contravine şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia economia României este economie de piaţã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în esenţã, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 200/2005 şi nr. 72/2004, aratã cã exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale este determinatã de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã limitele dreptului de proprietate, în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi 136. Mai aratã cã, de altfel, persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor din domeniul gazelor naturale ce se executã pe terenuri proprietate privatã poate sã solicite repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Avocatul Poporului considerã cã <>art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale. În acest sens, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aratã cã exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale este determinatã de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este competent sã stabileascã limitele dreptului de proprietate în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. În argumentarea constituţionalitãţii textelor criticate, mai aratã cã nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor din domeniul gazelor naturale care se executã pe terenurile proprietate privatã sã poatã sã solicite statului sau societãţilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevãd: - Art. 86: "Asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publicã sau proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activitãţilor desfãşurate de persoane fizice sau juridice în vecinãtatea capacitãţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiazã, în condiţiile legii, pe durata lucrãrilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacitãţilor respective, de urmãtoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrãrilor necesare în vederea realizãrii, reabilitãrii sau retehnologizãrii capacitãţii; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare; c) dreptul de servitute legalã de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã pentru instalarea de reţele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitãţii şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activitãţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri; e) dreptul de acces la utilitãţile publice."; - Art. 88: "Dreptul de uz pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii se întinde pe toatã durata de funcţionare a capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept concesionarul poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã afecteze culturi, plantaţii sau alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesarã, în vederea executãrii operaţiunilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii."; - Art. 89: "Servitutea legalã de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul la instalare de reţele, de conducte, linii, stâlpi şi de alte echipamente aferente capacitãţii, precum şi accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizii, modificãri şi exploatare, conform prevederilor legale în vigoare."; - Art. 90: "(1) Drepturile de uz şi de servitute legalã, prevãzute la art. 86, asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publicã sau proprietate privatã a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata de viaţã a capacitãţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizãrii unei capacitãţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrãrilor de intervenţie în caz de avarie. (2) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile din domeniul gazelor naturale se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile legii." În opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcã: art. 44 din Constituţie, referitor la "Dreptul de proprietate privatã"; art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil"; art. 616-619 din Codul civil, "Despre dreptul de trecere". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: În legãturã cu instituirea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi care au ca obiect utilitãţi publice, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi <>Decizia nr. 200 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005. În esenţã, prin aceste decizii s-a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept în accepţiunea conferitã de Constituţie, astfel încât sã nu contravinã intereselor generale sau intereselor particulare ale altor subiecte de drept, "instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". Cele statuate prin aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, în care nu au fost formulate critici de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe. În legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, constând în aceea cã autorul excepţiei nu beneficiazã de un proces echitabil, "în condiţiile în care, în calitate de proprietar al terenului traversat de o conductã de gaze, nu poate negocia cu pârâta, despãgubirile suferite prin lipsa de folosinţã a terenului şi cheltuielile aferente impozitului plãtit timp de 13 ani pe acest teren", Curtea constatã cã aceastã susţinere nu poate fi reţinutã. Aceasta deoarece în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a statuat cã "în sensul practicii instanţei europene conceptul de «proces echitabil» nu implicã în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac al hotãrârilor judecãtoreşti, nici, pe cale de consecinţã, posibilitatea exercitãrii acestor cãi de atac - inclusiv a celor extraordinare - de cãtre toate pãrţile din proces." Aşadar, cele susţinute de autorul excepţiei în ceea ce priveşte încãlcarea art. 6 din Convenţie nu se regãsesc în conceptul de "proces echitabil." În sfârşit, cu privire la invocarea încãlcãrii prevederilor art. 616-619 din Codul civil, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului "[...] care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Aşadar, eventualele necorelãri existente între prevederile legislaţiei în vigoare nu sunt în competenţa Curţii.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Radu Veliscu în Dosarul nr. 2.948/2005 al Judecãtoriei Piteşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
