Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 230 din 9 mai 2013  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea si completarea art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 230 din 9 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea si completarea art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 12 iunie 2013

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, excepţie ridicată, direct, de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 269D/2013.
    La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde consilierul Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar.
    Cauza este în stare de judecată.
    Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Astfel, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013, prin eliminarea atribuţiei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidaţii în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului - această competenţă fiind transferată în sarcina unei comisii din care face parte, alături de alte persoane, şi un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia -, încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.189/2008 şi nr. 1.257/2009 şi susţine că eliminarea atribuţiei de a propune candidaţii pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii, ca instituţie fundamentală a statului, cu rol de garant al independenţei justiţiei, ceea ce atrage neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013. Mai arată că Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, modificată prin ordonanţa de urgenţă criticată, a fost adoptată de Parlament ca lege ordinară, or, potrivit art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei."
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece interdicţia prevăzută de art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală este totală şi necondiţionată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 738/2012. Consideră că Guvernul şi-a atras competenţe exclusive în desemnarea judecătorului român la Curtea de la Strasbourg, în toate etapele procedurii, deşi Memorandumul explicativ al Ghidului cu privire la selecţia candidaţilor pentru funcţia de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului atrage atenţia că, dacă organismul care propune candidaţii este stabilit sub autoritatea guvernului şi conţine membri proveniţi din administraţie, nu poate fi considerat independent în sensul strict al cuvântului. Aşadar, lista candidaţilor nu trebuie să fie şi nici nu trebuie să pară rezultatul unui patronaj politic. Mai arată că rolul statelor părţi în ceea ce priveşte propunerea candidaţilor de cea mai înaltă calitate posibilă este de o importanţă fundamentală pentru succesul continuu al Curţii, aşa cum se arată la punctul 21 din Declaraţia de la Brighton din 2012 privind angajamentul statelor părţi de a continua procesul de reformă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013, întrucât aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Adresa nr. 3.371 din 17 aprilie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.515 din 17 aprilie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013 încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, întrucât elimină atribuţia exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte propunerea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului, transferând această competenţă în sarcina unei comisii din care face parte, alături de alte persoane, şi un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia. Arată că, prin Decizia nr. 1.189/2008, Curtea Constituţională a statuat că, în materie de instituţii fundamentale ale statului, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Referitor la înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului", prin Decizia nr. 1.257/2009, Curtea a reţinut că se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. Totodată, Curtea a mai reţinut că sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic, respectiv instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale. Având consacrare în titlul III din Constituţia României, Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o instituţie fundamentală a statului, cu rol de garant al independenţei justiţiei.
    Avocatul Poporului susţine că eliminarea atribuţiei Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte propunerea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce atrage neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    Autorul excepţiei mai observă că actul normativ supus modificării prin ordonanţa de urgenţă criticată este Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, emisă de Guvern în temeiul Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Ulterior, Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 a fost aprobată de Parlament cu modificări, inclusiv cu modificarea art. 5, ca lege ordinară (Legea nr. 87/2001), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, revizuită [fostul art. 74 alin. (2) din Constituţie]. Potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituţia României, republicată, Guvernul poate emite ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare în domenii care nu fac obiectul legilor organice, or, potrivit art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei".
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 aprilie 2013, dispoziţii care au următorul cuprins:
    "Art. I. - Articolul 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    «Art. 5. - (1) Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern, cu avizul comisiilor juridice şi pentru drepturile omului din Senat şi Camera Deputaţilor, reunite în şedinţă comună, la propunerea unei comisii formate din persoanele enumerate mai jos, care îşi exercită mandatul în mod individual şi independent şi îşi exprimă propria opinie:
    a) ministrul justiţiei;
    b) ministrul afacerilor externe;
    c) agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
    d) directorul Direcţiei afaceri europene şi drepturile omului din cadrul Ministerului Justiţiei;
    e) un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia;
    f) un judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnat de Colegiul de conducere al acesteia;
    g) Avocatul Poporului;
    h) două cadre didactice universitare de la facultăţile de drept din cadrul universităţilor de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, desemnate, cu majoritate, de membrii prevăzuţi la lit. a)-g), în baza propunerilor facultăţilor de drept.»
    2. După alineatul (1) se introduc nouă noi alineate, alineatele (1^1)-(1^9), cu următorul cuprins:
    «(1^1) Comisia prevăzută la alin. (1) este convocată de ministrul justiţiei, care prezidează lucrările acesteia. Comisia este valabil întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri şi decide cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
    (1^2) În termen de 5 zile de la convocare, comisia, prin grija secretariatului acesteia, asigurat de Ministerul Justiţiei, publică anunţul privitor la selecţia candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii în Monitorul Oficial şi pe site-urile Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, acesta poate fi afişat pe site-urile organismelor profesionale juridice. În anunţ sunt indicate cerinţele prevăzute pentru ocuparea acestei funcţii de legislaţia naţională, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanţă în acest domeniu, documentaţia ce trebuie prezentată, data şi locul desfăşurării selecţiei candidaţilor, termenul până la care pot fi depuse candidaturile.
    (1^3) Candidaţii vor fi desemnaţi din rândul persoanelor cu înaltă prestanţă morală şi civică, care întrunesc cerinţele exercitării unor înalte funcţii judiciare sau care sunt jurişti cu reputaţie profesională recunoscută şi care îndeplinesc criteriile pentru alegerea judecătorilor prevăzute în instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanţă în acest domeniu.
    (1^4) În termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut în anunţ pentru depunerea dosarelor de candidatură, comisia organizează o audiere a candidaţilor.
    (1^5) În termen 5 zile de la audiere, comisia selectează 3 candidaţi, care vor fi incluşi în lista de propuneri pe care o va înainta Guvernului. În măsura în care este posibil, comisia elaborează şi o listă de rezervă cu 3 candidaţi. Cele două liste sunt publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei. Procesul-verbal încheiat ca urmare a procedurii de selecţie a candidaţilor şi de stabilire a conţinutului celor două liste se motivează.
    (1^6) În termen de 5 zile de la primirea propunerilor comisiei, Guvernul, dacă este de acord cu propunerile acesteia, supune lista de candidaţi avizului comisiilor parlamentare prevăzute la alin. (1), care procedează la audierea candidaţilor. Avizul comisiilor parlamentare are valoare consultativă.
    (1^7) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu una sau mai multe dintre propunerile înaintate de comisie, solicită motivat acesteia formularea de noi propuneri. În acest scop, comisia poate înainta una sau mai multe, după caz, dintre propunerile reţinute pe lista de rezervă cu 3 candidaţi.
    (1^8) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu niciuna dintre propunerile prezentate, luându-le în considerare inclusiv pe cele înaintate de comisie potrivit dispoziţiilor alin. (1^7), se reia procedura de selecţie, prevederile alin. (1^1)-(1^7) rămânând aplicabile.
    (1^9) În termen de 3 zile de la primirea avizului comisiilor parlamentare, Guvernul adoptă şi transmite Consiliului Europei lista cuprinzând cei 3 candidaţi în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii.»
    Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare."
    Anterior acestei modificări, alin. 1 al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, avea cuprinsul dat prin Legea de aprobare nr. 87/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 23 martie 2001: "Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juriştilor cu mare prestanţă morală şi civică, cu reputaţie profesională recunoscută, cu avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale ale Camerei Deputaţilor şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, al Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţi ale Senatului. Comisiile reunite vor audia candidaţii propuşi, în şedinţă comună. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justiţiei, care va prezida lucrările acestuia, fără a participa la vot."
    Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 115 alin. (6), potrivit cărora: "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
    Critica formulată priveşte un aspect de neconstituţionalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigenţelor constituţionale instituite de art. 115 alin. (6) în materie de delegare legislativă. Astfel, autorul excepţiei consideră că eliminarea atribuţiei exclusive a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte propunerea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii ca instituţie fundamentală a statului, ceea ce atrage neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială.
    Cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a statuat că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale" şi că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
    Referitor la înţelesul sintagmei "regimul instituţiilor fundamentale ale statului", prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. Atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în doctrină s-a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic [instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale].
    Reglementat de Constituţie în secţiunea a 3-a din capitolul VI ["Autoritatea judecătorească"] al titlului III ["Autorităţile publice"], în articolele 133 şi 134, care consacră rolul, structura, componenţa, atribuţiile şi hotărârile pe care le adoptă, Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o instituţie fundamentală a statului, având rolul de garant al "independenţei justiţiei". Art. 126 alin. (1) din Constituţie prevede că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". Astfel fiind, potrivit art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, şi îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor.
    În realizarea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, ca valoare esenţială a statului de drept, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, în temeiul art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, pe lângă atribuţiile prevăzute expres de Constituţie, "[...] şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică [...]". Revine Curţii Constituţionale, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, misiunea de a stabili în ce măsură o anumită atribuţie prevăzută în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii este legată de îndeplinirea rolului constituţional al acestuia.
    Actul normativ supus modificării prin ordonanţa de urgenţă criticată este Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, emisă în temeiul Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, respectiv aprobată de Parlament, cu modificări, prin Legea nr. 87/2001, care a fost adoptată ca lege ordinară, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie [art. 76 alin. (2) din Constituţia României, revizuită]. Atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidaţii în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost introdusă în Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 prin Legea de aprobare nr. 87/2001, în condiţiile prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 115 alin. (1) după revizuire], potrivit căruia Guvernul poate emite ordonanţe, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, având în vedere că actualul art. 134 alin. (4) a fost inserat în Constituţie cu prilejul revizuirii din 2003.
    România, în calitate de parte contractantă la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, a recunoscut dreptul la recursul individual în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisdicţia obligatorie a acestei instanţe în privinţa drepturilor cuprinse în Convenţie şi în protocoalele adiţionale la aceasta, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte a intervenit după intrarea lor în vigoare pentru România. Numărul judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului este egal cu numărul părţilor contractante, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei alegând, în numele fiecăreia, un judecător de pe o listă de 3 candidaţi propuşi de aceasta. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morală şi să întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţă recunoscută. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nicio activitate incompatibilă cu cerinţele de independenţă, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent, problemele în această materie fiind rezolvate de către Curtea de la Strasbourg.
    Procedura de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este lăsată la latitudinea statelor membre ale Consiliului Europei. În majoritatea acestor state - de exemplu, în Regatul Unit, Republica Cehă, Letonia, Ţările de Jos, Finlanda, Republica Moldova, Norvegia, Irlanda, Suedia şi Estonia - selecţia candidaţilor se face de către o comisie în alcătuirea căreia intră, de regulă, şi reprezentanţi ai instituţiilor din sfera guvernamentală, iar în Polonia, Austria, Luxemburg, Spania, Germania, Ungaria şi Federaţia Rusă, alegerea candidaţilor este în sarcina guvernului. Consiliul Judiciar are atribuţii în selecţia candidaţilor pentru funcţia de judecători în cadrul instanţelor internaţionale în Slovacia şi Slovenia. În Franţa, verificarea candidaturilor este realizată de Grupul Naţional Francez al Curţii Permanente de Arbitraj.
    În concluzie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei în România, în timp ce judecătorul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu face parte din sistemul naţional al instanţelor judecătoreşti, fiind ales de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de pe o listă de 3 candidaţi nominalizaţi din partea statului român. În plus, în majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei, selecţia candidaţilor pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului se face fie de o comisie - în alcătuirea căreia intră, de regulă, şi reprezentanţi ai instituţiilor din sfera guvernamentală -, fie, direct, de guvern.
    Curtea constată că atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Guvernului candidaţii din partea României la funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului nu intră în sfera competenţelor sale stabilite de Constituţie şi de legea organică în vederea realizării rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei în România, motiv pentru care eliminarea acestei atribuţii, prin ordonanţa de urgenţă criticată, nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora: "Ordonanţele de urgenţă [... ] nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului [... ]".

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, direct, de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Oana Cristina Puică

    OPINIE SEPARATĂ
    Nu împărtăşim soluţia pronunţată în dosarul sus-menţionat, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate trebuia admisă, pentru următoarele motive:
    1. Este indiscutabil că Parlamentul [în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a ţării - potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie] poate să modifice/înlăture competenţe şi atribuţii ale unor instituţii fundamentale ale statului [competenţe ori atribuţii pe care tot el le-a reglementat sau pe care le-a confirmat - ca în cazul din speţă - prin adoptarea actului normativ reglementator, Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999]. Şi Guvernul poate să legifereze, fie printr-o ordonanţă simplă adoptată în temeiul şi limitele unei legi de abilitare [conform dispoziţiilor art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie], fie prin ordonanţe de urgenţă [cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală].
    2. În cauza de faţă, problema nu o reprezintă înlăturarea - în sine - a atribuţiei exclusive a Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidaţii pentru funcţia de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci modalitatea (ne)constituţională utilizată de Guvern în acest demers. Dacă se apreciază benefică trecerea acestei competenţe în seama unei comisii special instituite în acest scop - aşa cum este şi în alte state - modificarea legislativă poate fi făcută fără ezitare, dar numai în condiţiile respectării Constituţiei.
    3. Prevederile art. 115 alin. (6) teza a doua din Constituţie interzic însă - de o manieră categorică - adoptarea ordonanţelor de urgenţă care pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Or, Consiliul Superior al Magistraturii este, neîndoielnic, o asemenea instituţie; concluzia se desprinde firesc din statutul său constituţional (prin art. 133 şi 134 din Legea fundamentală fiindu-i stabilite rolul, structura şi atribuţiile).
    4. Prin eliminarea de către Guvern, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 21/2013, a atribuţiei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidaţii în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului*1) a fost afectat*2) regimul juridic*3) al organului menit să garanteze independenţa justiţiei, ceea ce atrage neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţă menţionate. În acest caz, Guvernul a nesocotit atât dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ceea ce - după părerea noastră - nu este de acceptat.

                      Prof. univ. dr. Mircea Ştefan Minea,
                                   judecător
________
    *1) Apreciem că nu prezintă importanţă faptul că atribuţia privind propunerea candidaţilor pentru postul de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a fost acordată Consiliului Superior al Magistraturii printr-o lege ordinară (şi nu prin Constituţie), întrucât dispoziţiile art. 115 alin. (6) teza a doua din Legea fundamentală interzic adoptarea ordonanţelor de urgenţă care pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, fără a face vreo distincţie - în ceea ce priveşte regimul juridic al respectivelor instituţii - între atribuţiile lor constituţionale (în cazul de faţă, stabilite prin dispoziţiile art. 134 din Constituţie) şi cele legale (prevăzute în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, sau în alte acte normative, precum Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999).
    *2) Cu privire la înţelesul constituţional al verbului "a afecta" din cuprinsul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, respectiv dacă produc consecinţe negative asupra regimului instituţiilor fundamentale ale statului, în schimb pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Or, este evident că înlăturarea unei atribuţii din competenţele unei instituţii fundamentale a statului nu poate fi - în niciun caz - apreciată ca având consecinţe pozitive.
    *3) Referitor la înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului", Curtea Constituţională a reţinut că sunt avute în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora: structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. (a se vedea Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009).

                                      ----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice