Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 230 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate dispozitiilor art. XVIII pct. 4 si 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 2 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Mihai Vîlceanu în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (numãr în format vechi 164/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 238D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, asistat de avocatul Alice Drãghici, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 367D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Vasile Ganea în Dosarul nr. 8.156/197/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 238D/2011 şi nr. 367D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei prezent aratã cã nu se opune conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 367D/2011 la Dosarul nr. 238D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile de lege criticate aduc atingere egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptului la un proces echitabil şi unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei. Considerã cã, prin eliminarea apelului în cauzele soluţionate în primã instanţã de judecãtorii, inculpaţii sunt privaţi de un grad de jurisdicţie, în condiţiile în care numeroase infracţiuni pentru care legea prevede competenţa judecãtoriei ca instanţã de fond au un grad ridicat de pericol social şi sunt sancţionate cu pedepse mari cu închisoarea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, totodatã, asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (numãr în format vechi 164/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Vîlceanu cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei hotãrâri penale pronunţate de judecãtorie în primã instanţã.
Prin Încheierea din 3 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 8.156/197/2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Vasile Ganea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei hotãrâri penale pronunţate de judecãtorie în primã instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010, care eliminã apelul împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã şi reglementeazã competenţa curţilor de apel ca instanţe de recurs, încalcã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptul la un proces echitabil şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât creeazã discriminare între persoane trimise în judecatã pentru infracţiuni cu un grad apropiat de pericol social, dând dreptul numai persoanelor judecate în primã instanţã de tribunal sã acceseze toate gradele de jurisdicţie şi, pe cale de consecinţã, sã beneficieze de plenitudinea unei proceduri judiciare care sã parcurgã douã cãi de atac. Aratã cã, prin abrogarea art. 27 pct. 2 din Codul de procedurã penalã, care reglementa posibilitatea exercitãrii cãii de atac a apelului în cauzele soluţionate de judecãtorii ca instanţe de fond, atunci când sesizarea era fãcutã prin rechizitoriu, persoanele trimise în judecatã pentru infracţiuni de competenţa în primã instanţã a judecãtoriei sunt private astfel de un grad de jurisdicţie, respectiv de o cale de atac devolutivã, care reprezintã un important filtru pentru examinarea probatoriilor deja administrate, dar, în egalã mãsurã, şi de posibilitatea suplimentãrii materialului probator în faţa unei instanţe de control judiciar. Împrejurarea cã, prin modificarea operatã de art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, recursul devine cale de atac devolutivã, nu complineşte dezechilibrul procesual creat, cu atât mai mult cu cât numeroase infracţiuni pentru care legea stabileşte competenţa de soluţionare a judecãtoriei ca instanţã de fond prezintã un grad ridicat de pericol social, fiind sancţionate cu pedepse grele cu închisoarea.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 se aplicã în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. Totodatã, aratã cã stabilirea acestei reguli de procedurã privind competenţa instanţelor de judecatã nu constituie o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât eliminarea cãii de atac a apelului a avut drept consecinţã introducerea cãii de atac a recursului, cale de atac devolutivã ex integro, iar compunerea completului este aceea de trei judecãtori, la o instanţã ierarhic superioarã, reglementarea competenţei curţilor de apel cu privire la judecarea recursurilor împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii urmãrind tocmai scopul realizãrii actului de justiţie într-un termen rezonabil şi în mod echitabil.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 sunt constituţionale, deoarece, în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, legiuitorul poate, în considerarea unor situaţii deosebite, sã instituie reguli speciale de procedurã, inclusiv cu privire la cãile de atac, fãrã ca acestea sã fie contrare egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptului la un proces echitabil şi unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au urmãtorul cuprins:
"Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
[...] 4. La articolul 27, punctul 2 se abrogã.
[...] 9. La articolul 28^1, punctul 3 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«3. ca instanţã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege;»
Art. 27 pct. 2 din Codul de procedurã penalã, abrogat, avea urmãtorul cuprins: "Tribunalul: [...] 2. ca instanţã de apel, judecã apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã;", iar art. 28^1 pct. 3 din acelaşi cod priveşte competenţa în materie de recurs a Curţii de Apel.
În susţinerea neconstituţionalitãţii art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010, care eliminã apelul împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã şi instituie competenţa curţilor de apel ca instanţe de recurs, nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorii excepţiei. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege" (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004).
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
De asemenea, prevederile art. XVIII pct. 4 şi pct. 9 din Legea nr. 202/2010 nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Totodatã, dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii, în materie penalã, a unui numãr de trei grade de jurisdicţie. Astfel, textele de lege criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie (judecata în primã instanţã şi cea în recurs) în materie penalã, drept reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În fine, dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, contrar celor susţinute de autorul excepţiei. Astfel, stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind calea de atac împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã nu este de naturã sã aducã atingere principiului constituţional ce consacrã unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 4 şi 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Mihai Vîlceanu în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (numãr în format vechi 164/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi de Vasile Ganea în Dosarul nr. 8.156/197/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
