Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 23 din 12 octombrie 2009  pentru examinarea recursului in interesul legii privind interpretarea dispozitiilor   art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 23 din 12 octombrie 2009 pentru examinarea recursului in interesul legii privind interpretarea dispozitiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 850 din 8 decembrie 2009

Dosar nr. 13/2009
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea dispoziţiilor <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 72 de judecãtori din cei 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul cã, la soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnãrii, instanţa nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusã prin hotãrârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevãzut de Codul penal român. Conversiunea nu trebuie sã reprezinte aplicarea unei alte pedepse de cãtre judecãtorii români.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispoziţiilor <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, examenul jurisprudenţei evidenţiind douã orientãri.
Astfel, unele instanţe, constatând cã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 , au înlocuit pedeapsa rezultantã stabilitã prin cumul aritmetic de statul de condamnare cu o pedeapsã rezultantã ca urmare a cumulului juridic.
Alte instanţe, dimpotrivã, au respins conversiunea condamnãrii, reţinând cã aplicarea cumulului aritmetic de cãtre instanţa statului de condamnare se încadreazã în limitele generale ale pedepsei prevãzute în art. 53 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au procedat în mod corect.
Transferarea persoanelor condamnate în vederea executãrii pedepselor privative de libertate reprezintã o formã a cooperãrii judiciare internaţionale în materie penalã, care are ca obiectiv favorizarea reintegrãrii sociale a persoanelor condamnate prin executarea pedepselor privative de libertate în ţara de origine, reglementatã pe plan european în Convenţia europeanã asupra transferãrii persoanelor condamnate, adoptatã la Strasbourg la din 21 martie 1983, ratificatã de România prin <>Legea nr. 76/1996 , iar pe plan intern, în titlul VI din <>Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În relaţiile dintre statele membre ale Uniunii Europene, începând cu data de 5 decembrie 2011, dispoziţiile Convenţiei europene asupra transferãrii persoanelor condamnate din 21 martie 1983 vor fi înlocuite cu prevederile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotãrârilor judecãtoreşti în materie penalã care impun pedepse sau mãsuri privative de libertate în scopul executãrii lor în Uniunea Europeanã.
Diversitatea pedepselor privative de libertate reglementate în legislaţiile statelor, precum şi diferenţele care pot exista între limitele pedepselor privative de libertate prevãzute în aceste legislaţii au impus reglementarea competenţei instanţei din statul de executare de a adapta pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare, în scopul de a face posibilã executarea acesteia, în cazul în care o incompatibilitate între felul sau durata pedepsei aplicate prin hotãrârea de condamnare şi legislaţia statului de executare s-ar opune executãrii pedepsei.
Înlãturarea incompatibilitãţii între felul sau durata pedepsei privative de libertate aplicate prin hotãrârea de condamnare şi legislaţia statului de executare, prin adaptarea pedepsei, este prevãzutã atât în Convenţia europeanã asupra transferãrii persoanelor condamnate, adoptatã la Strasbourg la 21 martie 1983, cât şi în Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotãrârilor judecãtoreşti în materie penalã care impun pedepse sau mãsuri privative de libertate în scopul executãrii lor în Uniunea Europeanã.
Legea românã privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã - în concordanţã cu actele europene evocate - permite adaptarea pedepsei în vederea executãrii acesteia în România, prin hotãrâre judecãtoreascã, ori de câte ori instanţa constatã cã felul pedepsei privative de libertate aplicate în statul de condamnare sau durata pedepsei este incompatibilã cu legislaţia românã.
În dispoziţiile <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, sub denumirea "Conversiunea condamnãrii", se prevede, în alin. (1), cã: "Dacã felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilã cu legislaţia românã, statul român poate, prin hotãrâre judecãtoreascã, sã adapteze aceastã pedeapsã la aceea prevãzutã de legea românã pentru faptele care au atras condamnarea. Aceastã pedeapsã trebuie sã corespundã, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotãrârea statului de condamnare şi, în niciun caz, nu poate sã agraveze situaţia condamnatului."
Aplicarea dispoziţiilor citate - dispoziţii integrate în reglementarea transferãrii persoanei condamnate în vederea executãrii pedepsei în România - este limitatã, în mod exclusiv, la douã situaţii, care s-ar opune executãrii în România a pedepsei privative de libertate aplicate prin hotãrârea de condamnare: felul pedepsei aplicate este incompatibil cu legislaţia românã şi durata pedepsei aplicate este incompatibilã cu legislaţia românã.
Referindu-se la "felul" pedepsei, dispoziţiile <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 au în vedere diversitatea pedepselor privative de libertate prevãzute în legislaţiile statelor de condamnare (de exemplu, recluziune, detenţiune sau închisoare), situaţie întâlnitã în special în sistemele penale care împart infracţiunile în crime şi delicte, utilizând denumiri diferite şi reglementând regimuri diferite pentru pedepsele privative de libertate aplicabile în cazul crimelor şi pentru cele aplicabile în cazul delictelor.
Incompatibilitatea între felul pedepsei aplicate şi legislaţia românã existã în cazul în care pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedepsele privative de libertate reglementate în legea penalã românã. Astfel, dacã pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare nu este reglementatã în legea penalã românã (de exemplu, legea penalã românã nu prevede recluziunea sau detenţiunea pe timp limitat), existã o incompatibilitate între felul pedepsei aplicate şi legislaţia românã şi, în consecinţã, instanţa trebuie sã adapteze pedeapsa aplicatã în statul de condamnare la pedeapsa prevãzutã în propria sa legislaţie, care corespunde sub aspectul felului, atât cât este posibil, cu pedeapsa aplicatã prin hotãrârea de condamnare (de exemplu, instanţa românã nu va dispune executarea pedepsei recluziunii sau detenţiunii pe timp limitat, ci executarea pedepsei închisorii).
Incompatibilitatea între durata pedepsei aplicate şi legislaţia românã - la care se referã prevederile <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 - priveşte diferenţele care pot exista între limitele maxime ale pedepselor privative de libertate stabilite în legislaţiile statelor de condamnare şi cele stabilite în legea penalã românã.
Incompatibilitatea între durata pedepsei aplicate şi legislaţia românã existã în cazul în care durata pedepsei privative de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte limitele maxime ale pedepselor reglementate în legea penalã românã.
O primã situaţie în care durata pedepsei aplicate este incompatibilã cu legislaţia românã este aceea în care pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte limita maximã generalã a pedepsei închisorii prevãzutã în legea penalã românã. Prin urmare, ori de câte ori pedeapsa aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte limita maximã generalã a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevãzutã la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal, durata pedepsei este incompatibilã cu legislaţia românã, fiind aplicabile dispoziţiile <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 .
A doua situaţie în care durata pedepsei aplicate este incompatibilã cu legislaţia românã poate exista atunci când pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte limita maximã specialã prevãzutã în legea penalã românã pentru faptele care au atras condamnarea. Astfel, dacã pedeapsa aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte limita maximã specialã prevãzutã în legea penalã românã pentru faptele care au atras condamnarea, durata pedepsei ar fi incompatibilã cu legislaţia românã, ceea ce face posibilã aplicarea <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 .
A treia situaţie în care durata pedepsei aplicate este incompatibilã cu legislaţia românã este situaţia în care pedeapsa rezultantã aplicatã prin hotãrârea de condamnare pentru un concurs de infracţiuni depãşeşte limita maximã a pedepsei rezultante admisã în legea penalã românã.
Legea penalã românã prevede în art. 34 alin. 2 din Codul penal cã pedeapsa rezultantã nu poate depãşi totalul pedepselor stabilite de instanţã pentru infracţiunile concurente, pedeapsa rezultantã neputând depãşi nici limita maximã generalã a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevãzutã la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal. Aşadar, dacã pedeapsa rezultantã aplicatã prin hotãrârea de condamnare depãşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximã generalã a pedepsei închisorii, durata pedepsei rezultante este incompatibilã cu legislaţia românã, devenind aplicabile prevederile <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 .
Cu privire la concursul de infracţiuni, se impune concluzia cã prevederile referitoare la conversiunea condamnãrii, cuprinse în art. 146 alin. (1) din legea românã privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, se referã explicit şi exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislaţia românã, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracţiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile menţionate, a cãror incidenţã este condiţionatã de existenţa unei incompatibilitãţi între durata pedepsei aplicate şi legislaţia românã, nu pot constitui deci temeiul legal pentru înlocuirea modalitãţii prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare.
Prin urmare, dacã pedeapsa rezultantã a fost aplicatã prin cumul aritmetic, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare, instanţa nu poate înlocui cumulul aritmetic cu regulile cumulului juridic stabilite în Codul penal român.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili - în interpretarea <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã - cã instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnãrii, trebuie sã observe dacã felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilã cu legislaţia românã, fãrã a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusã prin hotãrârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevãzutã de Codul penal român.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea <>art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, se stabileşte cã:
Instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnãrii, trebuie sã observe dacã felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilã cu legislaţia românã, fãrã a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusã prin hotãrârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevãzutã de Codul penal român.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016