Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 229 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 4 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã, de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, de Iacob Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 955D/2005, 958D/2005, 1.001D/2005, 18D/2006 şi nr. 19D/2006 la Dosarul nr. 842D/2005, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele şase dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii.
În temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai bunã administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.919/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller.
Prin încheierile din 2 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005, prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.290/C/2005 şi prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.216/C/2005, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , excepţii ridicate de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea.
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.707/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Emilian Iacob.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 21, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât în litigiile deduse judecãţii recursurile ar trebui judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curţile de apel care au soluţionat apelurile în aceleaşi cauze.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 instituind o excepţie de la prevederile art. 725 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie cu valoare tranzitorie, ce constã în aplicarea imediatã a noii legi.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat reglementeazã situaţii tranzitorii, pãrţile având un real acces la cãile de atac, ordinare sau extraordinare. Împrejurarea cã apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţã, dar într-o compunere diferitã a completelor nu are semnificaţia unor îngrãdiri aduse exercitãrii cãilor de atac.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecãtoreşti şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, se susţine cã sunt nesocotite şi prevederile cuprinse în art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 137/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006. Cu acel prilej Curtea a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinatã prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica privind retroactivitatea legii, dat fiind cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, de imediatã aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.
Chiar dacã, prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, dar în complete cu compunere diferitã, soluţia legislativã adoptatã nu relevã nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul cã ne aflãm în prezenţa unei reglementãri cu caracter tranzitoriu, pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare şi ca atare nu contravine nici principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept.
Totodatã, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 21 din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecãtorilor care se pronunţã asupra recursului. Cele douã cãi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite sã asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã, de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, şi de Iacob Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
