Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 229 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) si (7) si ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 16 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) şi (7) şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Marina Moise, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.548D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Lucia Florescu în Dosarul nr. 1.749/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Luminiţa Mareş, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentanţii pãrţilor prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2007 la Dosarul nr. 1.423D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) pentru motivele invocate la instanţa de judecatã. Cât priveşte excepţia referitoare la prevederile <>art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 , aratã cã la data invocãrii ei nu fusese pronunţatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007 , prin care au fost declarate neconstituţionale.
Referitor la art. 11 alin. (2) din legea criticatã, menţioneazã cã acesta a fost modificat anterior sesizãrii, astfel cã cererea a rãmas fãrã obiect.
Reprezentantul autorului excepţiei ridicate în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.548D/2007 solicitã Curţii sã se pronunţe cu privire la dispoziţiile de lege modificate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (3), şi ca devenitã inadmisibilã, cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (7) care au fost declarate neconstituţionale prin <>Decizia Curţii nr. 797 din 27 septembrie 2007 , precum şi ale art. 11 alin. (2), care au fost modificate ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 septembrie 2007 şi din 24 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.116/2/2006 şi nr. 1.749/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi (7) şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţiile au fost invocate de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi de Lucia Florescu în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele: art. 7 din lege, care condiţioneazã admiterea acţiunii în contencios administrativ de respectarea unor proceduri administrative ce pot fi efectuate doar într-un anumit termen - nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului -, şi introducerea acţiunii - nu mai târziu de un an de la data emiterii actului -, constituie "o încãlcare a inalienabilitãţii bunurilor care aparţin proprietãţii publice", prevãzutã de art. 136 alin. (4) din Constituţie; "inalienabilitatea bunurilor aparţinând proprietãţii publice nu poate fi restrânsã prin lege, pe de altã parte, inalienabilitatea nu poate fi asiguratã dacã mijloacele judiciare de a o apãra sunt limitate de cãtre legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor termene sau condiţii"; "un bun aparţinând domeniului public nu este inalienabil dacã el poate fi uzurpat de un terţ şi acesta îşi poate consolida titlul sãu prin simpla trecere a timpului". Termenul de 6 luni de la data emiterii actului, instituit de <>art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 , contravine art. 21 şi 52 din Constituţie, prin aceea cã dupã trecerea unei perioade mai mari de 6 luni actul administrativ susceptibil de a fi declarat nul este inatacabil, sub aspectul legalitãţii, în dispreţul legii, iar persoana vãtãmatã într-un interes legitim nu poate obţine recunoaşterea acestuia. În legãturã cu art. 11 alin. (2) din legea criticatã, "creeazã diferenţe între drepturile procesuale ale pãrţilor faţã de terţi", întrucât pãrţile cunosc actele administrative care îi privesc încã de la emiterea lor, pe când terţii nu au aceastã posibilitate decât de la data luãrii la cunoştinţã a actului nelegal, care, dacã a fost întocmit fraudulos, fiind ascuns atât el, cât şi efectele produse, nu mai poate fi atacat din motive obiective. Se încalcã astfel art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece "actele administrative emise în dispreţul legii şi servind unor interese private" nu mai pot fi atacate ca nelegale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, "neputându-se constata existenţa vreunei discriminãri în sensul prevederilor Constituţiei României".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "este constituţional, întrucât legiuitorul este cel abilitat sã stabileascã condiţii de exercitare a acţiunii şi termenele în care aceasta poate fi înaintatã instanţei."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale, neîncãlcând principiul liberului acces la justiţie. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, <>deciziile nr. 123/2007 şi nr. 409/2007.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilã - în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 -, deoarece art. 7 alin. (7) din lege a fost declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii nr. 797/2007 , şi <>art. 11 alin. (2) a fost modificat "în substanţa sa" prin Legea nr. 262/2007 , iar excepţia privind neconstituţionalitatea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3) şi (7) şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Art. 11 alin. (2) din lege a fost modificat prin <>art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
- Art. 7 alin. (3) şi (7) prevãd: "(3) Este îndreptãţitã sã introducã plângere prealabilã şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7). [...]
(7) Plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.";
- Art. 11 alin. (2) prevede: "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz."
Alin. (1), la care se face trimitere, prevede: "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã;
b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirãrii termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) - "Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale" şi alin. (4) - "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã", art. 21 privind Accesul liber la justiţie şi ale art. 52 referitor la Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 7 alin. (7) din legea criticatã au fost declarate neconstituţionale prin <>Decizia Curţii nr. 797 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, având în vedere prevederile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, în sensul cã excepţia este inadmisibilã dacã este contrarã alin. (3), precum şi pentru cã în cauzã încheierea de sesizare a Curţii este anterioarã publicãrii în Monitorul Oficial a deciziei menţionate, despre a cãrei existenţã nici autorul excepţiei şi nici instanţa judecãtoreascã nu puteau avea cunoştinţã.
Cât priveşte art. 11 alin. (2) din lege, anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, acest text a fost modificat prin <>art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel cã, în actuala redactare, stabileşte ca datã de referinţã pentru calcularea termenului de decãdere de un an data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz. Aşadar, soluţia criticatã a fost eliminatã, în sensul cã termenul de un an nu se mai calculeazã prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Întrucât textul de lege iniţial criticat a cãpãtat, prin modificãrile aduse, o altã configuraţie juridicã, şi aceastã excepţie a devenit inadmisibilã. În acest sens a statuat Curtea Constituţionalã şi prin <>Decizia nr. 795 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007, într-o cauzã în care cu privire la art. 11 alin. (2) erau formulate aceleaşi motive de neconstituţionalitate.
În plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.423D/2007, autorul excepţiei mai invocã şi neconstituţionalitatea <>art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , motivatã prin încãlcarea art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prin aceea cã "inalienabilitatea bunurilor aparţinând proprietãţii publice nu poate fi restrânsã prin lege, pe de altã parte, inalienabilitatea nu poate fi asiguratã dacã mijloacele judiciare de a o apãra sunt limitate de cãtre legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor termene sau condiţii". În realitate însã este citat alin. (1) al art. 7, potrivit cãruia, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Din analiza susţinerilor formulate nu rezultã existenţa vreunei incidenţe între textul de lege criticat [fie el alin. (1) sau alin. (3) al <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 ], care dispune cu privire la procedura prealabilã sesizãrii instanţei de contencios administrativ competente, şi art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate publicã. Situaţia de fapt, precum şi modul în care sunt aplicate prevederile de lege criticate nu reprezintã aspecte de constituţionalitate şi nu pot fi soluţionate de Curtea Constituţionalã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
3. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Lucia Florescu în Dosarul nr. 1.749/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
