Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 229 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 8 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercialã "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorii acesteia criticã în fapt o omisiune de reglementare, or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.466/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercialã "Dumbo" - S.R.L. Oradea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing şi titularii contractelor de închiriere, prin excluderea din ipoteza acestei norme legale a contractului de închiriere. Se susţine cã discriminarea creatã între titularii contractelor de închiriere privind spaţiile cu altã destinaţie decât cea de locuinţã şi "beneficiarii care deţin, în mod legal, cu diverse titluri, posesia şi folosinţa unui bun, a cãrui situaţie juridicã cade sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 ", este cu atât mai mult nejustificatã cu cât "concesiunea, locaţiunea de gestiune sau operaţiunea de leasing reprezintã, în fapt şi de drept, variaţiuni ale contractului de locaţiune".
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu include şi contractul de închiriere, care constituie o variaţiune a contractului de locaţiune, la fel ca şi contractele enumerate în mod limitativ de textul de lege criticat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul de lege criticat nu conţine privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi cuprinse în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane justificã aplicarea unui regim juridic diferit. Se mai aratã cã prin dispoziţiile <>art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 10/2001 sunt instituite mãsuri de protecţie pentru persoanele care deţin imobile ce se restituie foştilor proprietari, prin procedurile administrative prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 sau prin hotãrâre judecãtoreascã. Aceste mãsuri de protecţie sunt diferite, în funcţie de natura contractelor în baza cãrora sunt deţinute spaţiile ce se restituie foştilor proprietari, iar contractului de închiriere îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 şi 15 din lege.
Avocatul Poporului aratã cã instanţa de judecatã nu a menţionat textele din Constituţie, în raport de care urmeazã sã fie analizatã excepţia de neconstituţionalitate. Pe de altã parte, considerã cã textul de lege criticat nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 14 alin. (1): "Dacã imobilul prevãzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing, persoana îndreptãţitã poate opta pentru restituirea în naturã sau pentru mãsuri reparatorii prin echivalent."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit textului de lege criticat, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 sau prin hotãrâre judecãtoreascã, persoana îndreptãţitã la restituire are posibilitatea sã opteze pentru restituirea în naturã sau pentru mãsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care imobilul în cauzã face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin neconstituţionalitatea <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 deoarece din ipoteza acestei norme legale este exclus contractul de închiriere. Se aratã cã, în acest fel, legiuitorul creeazã o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, pe de o parte, şi titularii contractelor de închiriere, pe de altã parte, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã, în fapt, autorii excepţiei invocã neconstituţionalitatea <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." în acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, din care menţionãm, de exemplu, deciziile nr. 45 din 2 mai 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, şi nr. 27 din 12 martie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. Prin aceste decizii, Curtea a statuat cã "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici "nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normã juridicã".
Prin acceptarea susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercialã "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Irina Loredana Lãpãdat
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
