Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 229 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 2 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arcas" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã Gheorghe Paraschiv, reprezentantul Societãţii Comerciale "East Europ Trading" S.A. din Bucureşti. Lipsesc celelalte pãrţi (Societatea Comercialã "Arcas" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Pentaco" - S.A. din Bucureşti), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "East Europ Trading" - S.A. din Bucureşti, considerând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt norme de natura procedurala care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, se stabilesc prin lege. Se arata ca astfel de norme pot aduce atingere unor prevederi constituţionale dacã ingradesc exercitarea unor drepturi sau a unor libertãţi constituţionale, ceea ce însã nu este cazul în speta. În final se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.484/1998, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Arcas" - S.R.L. din Bucureşti, debitoare într-o cauza al carei obiect îl constituie cererea de deschidere a procedurii falimentului, formulatã de creditorii: Societatea Comercialã "Pentaco" - S.A. şi Societatea Comercialã "East Europ Trading" - S.A., ambele din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prevederile <>art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, prin limitarea la un timp foarte scurt a propunerii planului de reorganizare şi continuarea activitãţii debitorului, respectiv la termenul de 30 de zile de la deschiderea procedurii şi posibilitatea prelungirii de judecãtorul-sindic cu cel mult 60 de zile, incalca prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţia României", referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Se arata în acest sens ca şi în situaţia în care debitorul, dupã expirarea termenului prevãzut, eventual prelungit, ar ajunge într-o situaţie favorabilã pentru lichidarea datoriilor, acesta este împiedicat în valorificarea factorilor de producţie. În opinia autorului exceptiei, prin dispoziţiile <>art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, "se desavarseste cadrul legislativ nefavorabil libertãţii comerţului şi valorificãrii tuturor factorilor de producţie", contrar dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia nu este intemeiata, întrucât "este normal ca pentru depunerea planului de reorganizare sa fie stabilit un termen de decãdere având în vedere rolul pe care trebuie sa-l îndeplineascã planul în procedura lichidãrii, precum şi celeritatea judecãrii cauzelor întemeiate pe dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 ".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, având în vedere ca "stabilirea unui termen limita în cursul cãruia debitorul sau celelalte pãrţi interesate, menţionate la alin. (1) al art. 59, pot supune atentiei creditorilor un plan de reorganizare (lato sensu), se bazeazã pe realitatile economice [...], ca şi pe continua degradare valoricã a averii debitorului, care dau naştere, în consecinta, la diminuarea corespunzãtoare a cotei falimentare pe care creditorii o vor recupera". Pe de alta parte, se arata în continuare, "<>art. 128 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, stabileşte ca prevederile acesteia se completeazã, în mãsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilã şi ale Codului comercial, iar, în acest fel, instituţia termenului de decãdere se aplica, în mod corespunzãtor, şi în procedura de insolventa, debitorul fiind îndreptãţit sa prezinte un plan şi dupã expirarea celor maximum 90 de zile, în condiţiile prevãzute de art. 103 din Codul de procedura civilã".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "(4) Planul va trebui sa fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecãtorul-sindic cu cel mult 60 de zile.
(5) Nerespectarea termenelor prevãzute la alin. (4) conduce la decãderea pãrţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia tribunalului, la procedura falimentului."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora: "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, sunt de natura procedurala, asa cum rezulta de altfel chiar din titlul legii: "privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului". Or, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, intra în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor procedurale, insclusiv a termenelor în care trebuie îndeplinite anumite acte procedurale, pentru ca acestea sa poatã produce efecte. O norma procedurala poate sa aducã atingere unor prevederi constituţionale în cazul în care impiedica sau ingradeste exercitarea unor drepturi sau libertãţi consacrate de Constituţie. În speta de fata însã nu aceasta este situaţia, pentru ca societatea comercialã ajunsã în incapacitate de plata, la fel ca oricare alta persoana legatã printr-un interes de aceasta stare, are la dispoziţie un timp suficient spre a elabora şi a depune un eventual plan de reorganizare ori de lichidare. Durata acestei perioade se întinde pana la introducerea cererii în justiţie şi deschiderea procedurii, precum şi dupã deschiderea acesteia, în cadrul termenului de 30 de zile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.
Curtea retine ca soluţionarea operativã a litigiilor de aceasta natura este impusa de interesul legat de stingerea consecinţelor insolvabilitatii unui comerciant şi de recuperarea creanţelor. Autorul exceptiei pretinde de fapt prelungirea sine die a termenului în care se poate depune un eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Aceasta ar fi de natura sa determine persistenta incertitudinii şi tergiversarea rezolvarii litigiilor, ceea ce lezeaza în mod evident interesele legitime ale celorlalte pãrţi. Se constata ca tocmai dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie pretins incalcate de dispoziţiile legale atacate - creeazã în sarcina statului obligaţia de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, iar aceste dispoziţii îi vizeazã, deopotrivã, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale cãror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cat şi pe creditori, fata de care se impune crearea condiţiilor corespunzãtoare pentru recuperarea creanţelor. De asemenea, Curtea retine ca nerezolvarea situaţiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societãţii comerciale, întrucât aceasta determina existenta în lant a arieratelor, diminuarea capacitãţii de plata şi afecteazã implicit posibilitatea continuãrii activitãţii altor agenţi economici, având efecte şi asupra realizãrii veniturilor bugetului public naţional.
În sfârşit, cu privire la critica potrivit cãreia dispoziţiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate aduc atingere drepturilor şi intereselor persoanelor care, datoritã unor cauze obiective, nu au putut depune planul de reorganizare sau de lichidare înlãuntrul termenului de decãdere, Curtea constata ca nici aceasta critica nu este intemeiata, pentru ca şi în asemenea situaţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora neîndeplinirea actului de procedura în termenul prevãzut de lege atrage decãderea, "[...] afarã de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte ca a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de vointa ei". Asadar, acel act procedural poate fi valabil îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicãrii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 125 alin. (3), al art. 134 alin. (2) lit. a), al art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arcas" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
