Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicatã de Primãria Oraşului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecãtoriei Aiud.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând, în esenta, ca principiul constituţional al egalitãţii nu este aplicabil în cauza. Astfel, egalitatea în fata legii, în sensul avut în vedere de Constituţie şi confirmat prin jurisprudenta Curţii Constituţionale, poate fi invocatã de persoane aflate în situaţii identice, ceea ce nu este cazul în speta. Nu exista o situaţie identicã între persoane care au încheiat acte juridice sub imperiul unor vicii de consimţãmânt diferite. Or, în cazul viciilor de consimţãmânt, legiuitorul a decis ca pot atrage anularea actului juridic: eroarea, în formele la care se referã art. 954 din Codul civil, dolul, violenta şi leziunea. În concluzie, susţine ca legiuitorul este suveran sa reglementeze condiţiile în care anumite atingeri aduse libertãţii consimţãmântului pot sau nu sa conducã la anulabilitatea actului juridic respectiv.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 1999 a Judecãtoriei Aiud, pronunţatã în Dosarul nr. 3.037/1998 al acelei instanţe, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicatã de Primãria Oraşului Ocna Mures, judeţul Alba. Obiectul dosarului îl constituie acţiunea în anulare a unui contract de vânzare-cumpãrare a unor bunuri imobile, întrucât unul dintre elementele esenţiale ale contractului, şi anume consimţãmântul cu privire la preţul vânzãrii, a fost viciat de eroare.
În motivarea exceptiei se sutine ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât prevederile sale sunt limitative, permitand invocarea viciului de consimţãmânt doar în cazurile expres prevãzute de textul menţionat, iar nu "în toate reprezentarile false ale realitãţii, în care ar cãdea cineva, cu ocazia încheierii unui act juridic civil, cu privire la orice element al contractului". Astfel, se susţine în continuare, se creeazã o discriminare între cei care pot invoca eroarea, întrucât se încadreazã în ipoteza prevãzutã la art. 954 din Codul civil, şi cei care nu o pot invoca, pentru ca nu se încadreazã în aceeaşi ipoteza, deşi atât unii, cat şi ceilalţi pot sa fie victimele unor false reprezentari cu privire la oricare dintre elementele contractului, cu ocazia încheierii lui. Or, din moment ce preţul este un element esenţial al contractului, autorul exceptiei considera ca pãrţile contractante pot fi în eroare cu privire la acesta. Altminteri, ar trebui ca acest viciu de consimţãmânt sa fie supus regulilor de la leziune.
Se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât creeazã o discriminare între persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimţãmânt (respectiv cei care au fost în eroare asupra identitãţii ori calitãţilor persoanei) şi cei care nu o pot invoca (respectiv cei care au fost în eroare asupra contravalorii economice a contraprestatiei). Astfel, neprevazand invocarea erorii relative la preţul contractului şi nici leziunea, pentru ca ea se referã numai la actele minorului, dispoziţiile art. 954 din Codul civil sunt în contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În final se solicita sa se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 954 din Codul civil "cel puţin referitor la necuprinderea în conţinutul erorii viciu de consimţãmânt - a ipotezei în care acesta se referã la preţul unui contract, când acest preţ este stabilit de o terta persoana".
Judecãtoria Aiud şi-a exprimat opinia în sensul ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece textul constituţional invocat are în vedere o egalitate în fata legii, care presupune ca "în fata unei situaţii juridice date, toţi cetãţenii beneficiazã de acelaşi tratament legal". Prin urmare, arata instanta, "aprecierea egalitãţii sau inegalitatii cetãţenilor în fata legii se face prin raportarea lor la o anume situaţie juridicã, şi nu prin raportarea comparativa la situaţii juridice distincte".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul sau de vedere preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în considerare, pe de o parte, ca în legislaţia noastrã leziunea are un domeniu restrâns de aplicare, iar pe de alta parte, ca egalitatea în fata legii poate fi invocatã de persoane aflate în situaţii juridice identice, ceea ce nu este cazul în speta. Se precizeazã ca, în situaţii în care eroarea nu poate fi invocatã spre a repara consecinţele lezionale ale unui contract, exista alte mijloace juridice care pot servi în acest scop, cum ar fi: anularea bazatã pe dol, nulitatea decurgând din cauza ilicitã ori imorala, o acţiune în daune intemeiata pe un contract.
În punctul de vedere al Guvernului se susţine ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata pentru ca, în esenta, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incalcate prin art. 954 din Codul civil. "Eroarea constituie o cauza de ineficacitate a contractului doar atunci când priveşte unul dintre elementele strict prevãzute de lege. Or, legea nu prevede între aceste cazuri şi pe acela al disproportiei vadite între contraprestatii, pentru aceste situaţii existând alte posibilitãţi de apãrare a dreptului încãlcat." Se mai considera ca, exprimand disproportia vãditã între contraprestatiile ce rezulta dintr-un contract, leziunea "constituie prin ea însãşi o cauza de anulabilitate doar atunci când actul încheiat îndeplineşte urmãtoarele condiţii: este un act de administrare pentru a cãrui validitate nu se cere autorizarea prealabilã a autoritãţii tutelare, a fost încheiat de un minor între 14 şi 18 ani fãrã încuviinţarea ocrotitorului legal" şi care nu l-a ratificat expres sau tacit dupã ce a devenit major. Este anulabil, chiar şi fãrã leziune, contractul încheiat de o persoana incapabila. Sunt anulabile astfel de contracte, întrucât opereazã "prezumţia ca în cazul aceste categorii de persoane discernamantul este incomplet format şi aptitudinea de apreciere diminuata. De aceea, lezionarea unei persoane cu capacitatea de exerciţiu restrânsã poate constitui o cauza de nulitate chiar şi în cazul lipsei de echivalenta între preţ şi valoarea realã a lucrului". Pentru persoanele cu capacitate de exerciţiu deplina însã, spre a atrage nulitatea actului, nu este suficienta disproportia vãditã între contraprestatii. Se menţioneazã în final ca lipsa unui preţ sincer şi serios la încheierea contractului de vânzare-cumpãrare poate atrage nulitatea actului, dar nu în temeiul art. 954 din Codul civil, ci în temeiul art. 1295 din acelaşi cod.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile verbale şi concluziile scrise ale autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 954 din Codul civil, care au urmãtorul cuprins:
"Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.
Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afarã numai când consideraţia persoanei este cauza principala, pentru care s-a fãcut convenţia."
Autorul exceptiei considera ca aceasta dispoziţie legalã incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În opinia sa, dispoziţiile art. 954 din Codul civil creeazã o inegalitate care priveşte, pe de o parte, persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimţãmânt, şi anume acelea care au fost în eroare cu privire la substanta obiectului actului juridic sau cu privire la identitatea ori la calitãţile persoanei cu care s-a contractat, şi pe de alta parte, persoanele care nu o pot invoca pentru ca eroarea lor poarta asupra contravalorii economice a contraprestatiei.
Din examinarea dispoziţiilor legale criticate Curtea retine ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil nu sunt contrare principiului egalitãţii dintre cetãţeni, întrucât ele nu sunt de natura sa genereze o stare de inegalitate. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta privind egalitatea dintre cetãţeni, a statuat în mod constant ca "principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". În acest sens sunt, de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000.
În cazul viciilor de consimţãmânt Curtea observa ca legiuitorul a decis ca anularea actului juridic poate fi atrasa de eroare, în formele prevãzute la art. 954 din Codul civil, dolul, violenta şi leziunea. De vreme ce, potrivit prevederilor art. 1157 din Codul civil, aplicate în condiţiile art. 25 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, leziunea este caracterizatã ea însãşi ca fiind un viciu de consimţãmânt, oricât de restrânsã i-ar fi sfera de aplicare, condiţiile în care leziunea opereazã nu pot fi cautate în reglementarea data prin lege erorii ca viciu de consimţãmânt. Este de observat, asadar, ca nu exista o situaţie identicã între persoane care au încheiat un act juridic sub imperiul unor vicii de consimţãmânt diferite.
Curtea mai retine ca autorul exceptiei priveşte global şi nediferentiat chiar şi cauzele ce pot provoca diferitele vicii de consimţãmânt, cum este, de exemplu, faptul ca de cele mai multe ori eroarea asupra substanţei obiectului convenţiei se concretizeazã într-o disproportie grava între valoarea prestaţiilor participanţilor la contract, caz în care acţiunea în anulare este posibila.
Pentru considerentele expuse mai sus Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu determina violarea principiului constituţional al egalitãţii între subiectele de drepturi şi obligaţii civile, astfel încât legiuitorul este suveran sa reglementeze, potrivit politicii sale legislative, condiţiile în care atingerile mai mici sau mai importante, aduse consimţãmântului la încheierea unor acte juridice, pot sau nu pot sa conducã la anulabilitatea actului juridic.
De altfel, însuşi autorul exceptiei, fãcând distincţie între ipotezele avute în vedere de art. 954 din Codul civil, a precizat ca principiul constituţional al egalitãţii nu este încãlcat de dispoziţiile acestui text, ci de interpretarea sa doctrinara. Potrivit competentei sale, care este strict şi limitativ prevãzutã la art. 144 lit. c) din Constituţie şi la <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea poate exercita controlul de constitutionalitate numai cu privire la o lege sau o ordonanta în vigoare sau la dispoziţii cuprinse în acestea, iar nu şi asupra constituţionalitãţii interpretãrii lor doctrinare.
În fine, Curtea retine ca şi în ipoteza în care critica ar fi fost intemeiata, în cazul în care s-ar fi constatat crearea unor inegalitati prin dispoziţiile art. 954 din Codul civil, Curtea Constituţionalã nu ar putea sa adauge noi ipoteze la cele cuprinse de legiuitor în textul respectiv, pentru ca aceasta ar avea semnificatia unei ingerinţe în actul de legiferare.
Fata de motivele arãtate mai sus, în temeiul art. 58 alin. (1), al art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicatã de Primãria Oraşului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecãtoriei Aiud.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 decembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
