Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 227 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 28 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mareş Constantin, Mareş Augustin Dumitru, Mareş Ioana, Dumitraşcu Alexandru, Dumitraşcu Steluţa, Nicoliţã Anghel, Nicoliţã Cornelia, Cotigã Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ştefan, Dumitrache Aneta şi Pecilã Maria în Dosarul nr. 12.606/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de judecatã fiind legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, în acest sens existând o constantã jurisprudenţã a Curţii. Întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, se apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 12.606/2003, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mareş Constantin, Mareş Augustin Dumitru, Mareş Ioana, Dumitraşcu Alexandru, Dumitraşcu Steluţa, Nicoliţã Anghel, Nicoliţã Cornelia, Cotigã Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ştefan, Dumitrache Aneta şi Pecilã Maria.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, contravenind art. 21, art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Astfel, prevederile constituţionale menţionate impun obligaţia statului de ocrotire şi garantare a proprietãţii private, statul fiind ţinut sã asigure protecţia tuturor prerogativelor acestui drept. Se apreciazã cã, în ipoteza în care cererea vizând suspendarea executãrii silite ar fi respinsã pe motiv cã nu s-a achitat cauţiunea, prerogativele aferente dreptului de proprietate ar fi nejustificat afectate, cu încãlcarea art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care prevede cã exerciţiul drepturilor fundamentale sau al libertãţilor poate fi restrâns numai prin lege şi în cazuri bine determinate, fãrã a se aduce atingere existenţei dreptului însuşi.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã dispoziţiile art. 21, art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie, republicatã, deoarece obligaţia de a plãti cauţiunea are caracterul unei garanţii constituite în favoarea creditorului care deţine un titlu executoriu, fãrã a se aduce atingere accesului liber la justiţie sau dreptului de proprietate privatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Avocatul Poporului apreciazã cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Se aratã cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
De altfel, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, legiuitorul ordinar este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce nici o atingere principiului constituţional pretins a fi încãlcat. Sub acest aspect, se apreciazã cã procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
În ceea ce priveşte încãlcarea art. 53 din Constituţie, republicatã, care vizeazã restrângerea prin lege a unor drepturi fundamentale sau a unor libertãţi prevãzute de Constituţie, se apreciazã cã aceastã criticã nu este relevantã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, neavând legãturã cu obiectul acesteia, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementând posibilitatea instanţei ca, pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, sã suspende executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul prevãzut de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul încãlcãrii principiilor constituţionale al liberului acces la justiţie şi al dreptului de proprietate. Astfel, prin <>Decizia nr. 150 din 9 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002 şi prin <>Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
Curtea a reţinut cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Aşa fiind, Curtea constatã cã, în condiţiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie [devenit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã], legiuitorul ordinar este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce atingere nici principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã nici dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mareş Constantin, Mareş Augustin Dumitru, Mareş Ioana, Dumitraşcu Alexandru, Dumitraşcu Steluţa, Nicoliţã Anghel, Nicoliţã Cornelia, Cotigã Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ştefan, Dumitrache Aneta şi Pecilã Maria în Dosarul nr. 12.606/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
