Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55, 56 si ale art. 60 alin. 1, precum si a sectiunii "Stramutarea judecarii cauzei penale", in ansamblul sau, din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 31 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55, 56 şi ale art. 60 alin. 1, precum şi a secţiunii "Strãmutarea judecãrii cauzei penale", în ansamblul sãu, din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioniţã Popa şi Viorica Popa în Dosarul nr. 5.342/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006, în lipsa autorilor excepţiei, legal citaţi, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, la cererea reprezentantului autorilor excepţiei, care s-a prezentat dupã dezbateri, a amânat pronunţarea pentru data de 7 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.342/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55, 56 şi ale art. 60 alin. 1, precum şi a secţiunii "Strãmutarea judecãrii cauzei penale", în ansamblul sãu, din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioniţã Popa şi Viorica Popa în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte art. 55 şi 56 din Codul de procedurã penalã, cã acestea încalcã dreptul la un proces echitabil, prin aceea cã nu precizeazã care sunt motivele pentru care se poate cere şi obţine strãmutarea judecãrii unei cauze penale. Se aratã în acest sens cã sintagma "desfãşurarea normalã a procesului", cuprinsã în art. 55 din Codul de procedurã penalã, este insuficientã atât pentru partea care formuleazã cererea, cât şi pentru magistratul care o judecã. De asemenea, faptul cã admiterea sau respingerea cererii de strãmutare se dispune, potrivit art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "fãrã arãtarea motivelor" este în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil şi cu normele constituţionale care consacrã rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Aceasta întrucât, pe de o parte, în lipsa motivãrii hotãrârii asupra cererii de strãmutare, nici nu ar putea fi exercitatã vreo cale de atac, iar, pe de altã parte, inexistenţa motivãrii hotãrârii lipseşte de eficienţã dreptul justiţiabilului la despãgubire pentru erorile judiciare. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile secţiunii "Strãmutarea judecãrii cauzei penale", în ansamblul sãu, încalcã liberul acces la justiţie şi prevederile constituţionale referitoare la folosirea cãilor de atac, prin aceea cã nu prevãd posibilitatea exercitãrii acestora. Aşadar se solicitã "intervenţia Curţii Constituţionale în rectificarea imperfecţiunilor dispoziţiilor procedurale din Secţiunea a II-a a Capitolului II al Codului de procedurã penalã, prin punerea acestor prevederi în acord cu drepturile şi garanţiile procesuale prevãzute de Constituţie".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Avocatul Poporului, fãcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 55, 56 şi art. 60 alin. 1, precum şi secţiunea "Strãmutarea judecãrii cauzei penale", în ansamblul sãu, din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 55 (Temeiul strãmutãrii): "Curtea Supremã de Justiţie strãmutã judecarea unei cauze de la instanţa competentã la o altã instanţã egalã în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de strãmutare, considerã cã prin aceasta se asigurã desfãşurarea normalã a procesului.
Strãmutarea poate fi cerutã de partea interesatã, de procuror sau de ministrul justiţiei.";
- Art. 56 (Cererea şi efectele ei): "Cererea de strãmutare se adreseazã Curţii Supreme de Justiţie şi trebuie motivatã. Înscrisurile pe care se sprijinã cererea se alãturã la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strãmutarea.
În cerere se face menţiune dacã în cauzã se gãsesc arestaţi.
Suspendarea judecãrii cauzei poate fi dispusã de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie la primirea cererii, sau de cãtre Curtea Supremã de Justiţie dupã ce aceasta a fost învestitã.
Cererea fãcutã de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie suspendã de drept judecarea cauzei.";
- Art. 57 (Procedura de informare): "Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lãmurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se aflã cauza a cãrei strãmutare se cere, comunicându-i totodatã termenul fixat pentru judecarea cererii de strãmutare.
Când Curtea Supremã de Justiţie este instanţa ierarhic superioarã, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei.
În cazul introducerii unei noi cereri de strãmutare cu privire la aceeaşi cauzã, cererea de informaţii este facultativã.";
- Art. 58 (Înştiinţarea pãrţilor): "Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se aflã cauza ia mãsuri pentru încunoştinţarea pãrţilor despre introducerea cererii de strãmutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea cã pãrţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii.
În informaţiile trimise Curţii Supreme de Justiţie se face menţiune expresã despre efectuarea încunoştinţãrilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.
Când în cauza a cãrei strãmutare se cere sunt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apãrãtor din oficiu.";
- Art. 59 (Examinarea cererii): "Examinarea cererii de strãmutare se face în şedinţã secretã.
Când pãrţile se înfãţişeazã, se ascultã şi concluziile acestora.";
- Art. 60 (Soluţionarea cererii): "Curtea Supremã de Justiţie dispune, fãrã arãtarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.
În cazul în care gãseşte cererea întemeiatã, dispune strãmutarea judecãrii cauzei, hotãrând totodatã în ce mãsurã actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strãmutat cauza se menţin.
Aceastã instanţã va fi înştiinţatã de îndatã despre admiterea cererii de strãmutare.
Dacã instanţa la care se aflã cauza a cãrei strãmutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotãrârea pronunţatã este desfiinţatã prin efectul admiterii cererii de strãmutare.";
- Art. 61 (Repetarea cererii): "Strãmutarea cauzei nu poate fi cerutã din nou, afarã de cazul când noua cerere se întemeiazã pe împrejurãri necunoscute Curţii Supreme de Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite dupã aceasta."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 52 alin. (3), privind rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi art. 129, privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Strãmutarea nu este o procedurã de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedurã specialã, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecatã, cu scopul asigurãrii condiţiilor unui proces echitabil, în care pãrţile sã dispunã de aceleaşi mijloace de apãrare şi sã aibã posibilitatea sã îşi exercite dreptul la apãrare în mod efectiv şi eficient. Faptul cã dispoziţiile art. 55 şi 56 din Codul de procedurã penalã, privind temeiul strãmutãrii, respectiv cererea de strãmutare şi efectele ei, nu precizeazã care sunt motivele pentru care se poate cere şi obţine strãmutarea judecãrii unei cauze penale nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil câtã vreme în cadrul acestei proceduri pãrţile au posibilitatea sã comunice Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod nemijlocit, informaţii şi dovezi cu privire la împrejurãrile procesului şi sã îşi prezinte poziţia faţã de admisibilitatea şi temeinicia cererii de strãmutare, invocând toate motivele care, în opinia acestora, impieteazã asupra "desfãşurãrii normale a procesului". Aşa fiind, exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie sunt îndeplinite, iar criticile de neconstituţionalitate formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, faptul cã, în condiţiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, privind soluţionarea cererii de strãmutare, hotãrârea instanţei asupra acestei cereri se dispune fãrã arãtarea motivelor nu are ca efect înlãturarea posibilitãţii angajãrii rãspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, aşa încât nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3), privind rãspunderea patrimonialã a statului pentru asemenea prejudicii.
Şi critica potrivit cãreia întreaga secţiune "Strãmutarea judecãrii cauzei penale" din Codul de procedurã penalã încalcã liberul acces la justiţie şi normele constituţionale privind folosirea cãilor de atac, prin aceea cã nu prevede posibilitatea exercitãrii acestora, este neîntemeiatã. Curtea constatã cã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, prevãzut la art. 21 din Legea fundamentalã, nu are semnificaţia cã acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi în privinţa tuturor cãilor de atac prevãzute de lege, prin lege putând fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit cãreia hotãrârea de strãmutare nu este supusã nici unei cãi de atac, deoarece prin aceasta instanţa nu se pronunţã asupra fondului, iar exercitarea unor cãi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivã a cauzelor.
Nici pretinsa încãlcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã nu poate fi reţinutã, întrucât prevederile constituţionale invocate sunt aplicabile numai în ipoteza restrângerii exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, ceea ce, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Solicitarea autorilor excepţiei privind "rectificarea imperfecţiunilor" dispoziţiilor procedurale criticate de cãtre Curtea Constituţionalã, în sensul punerii lor de acord cu drepturile şi garanţiile procesuale prevãzute de Constituţie, nu poate fi primitã, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii unora dintre prevederile cuprinse în secţiunea "Strãmutarea judecãrii cauzei penale" din Codul de procedurã penalã, în raport de critici similare cu cele formulate în prezenta cauzã. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 156 din 30 martie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, şi <>Decizia nr. 528 din 11 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 22 noiembrie 2005. Atât soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţatã de Curte cu acele prilejuri, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55, 56 şi ale art. 60 alin. 1, precum şi a secţiunii "Strãmutarea judecãrii cauzei penale", în ansamblul sãu, din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioniţã Popa şi Viorica Popa în Dosarul nr. 5.342/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
