Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , precum si ale dispozitiilor art. 25 alin. (4) si (5) din Legea arendarii nr. 16/1994
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 326 din 24 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendãrii nr. 16/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã pentru Societatea Comercialã "Ilser Oltenia" - S.R.L. din Constanţa avocatul Ion Creţu. Lipseşte autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate creeazã discriminãri în defavoarea societãţilor comerciale care au realizat investiţii pe terenurile care sunt restituite foştilor proprietari, potrivit <>Legii nr. 1/2000 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.962/36/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendãrii nr. 16/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se referã la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se gãsesc investiţii aflate în proprietatea privatã a unor persoane fizice sau juridice şi la despãgubirile acordate proprietarilor investiţiilor ca urmare a pierderii acestora. Prin intermediul textelor de lege criticate se realizeazã o expropriere forţatã a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole şi o decapitalizare brutalã a societãţilor comerciale, în frauda inclusiv a drepturilor creditorilor acestora. În graba de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, legiuitorul a ocrotit diferenţiat, cu încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, numai dreptul de proprietate asupra terenului, iar nu şi cel asupra activelor - vii, livezi, plantaţii, bazine piscicole, care au o valoare de circulaţie mult mai mare decât cea a terenului propriu-zis.
Mai mult, deşi statul consacrã o veritabilã expropriere în interesul privat al persoanelor fizice, totuşi nu a înţeles sã despãgubeascã în prealabil şi echitabil pe proprietarii investiţiilor, legiuitorul stabilind o perioadã de 10 ani pentru recuperarea investiţiilor efectuate de aceştia, care urmeazã a suporta deci riscul insolvabilitãţii noilor proprietari ai terenurilor.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului sã aprecieze asupra modalitãţilor şi condiţiilor de realizare a mãsurilor reparatorii, dar şi asupra eventualelor limite ale acestora. Dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile legii şi dau expresie prevederilor constituţionale, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 434 din 10 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007.
Avocatul Poporului apreciazã cã <>Legea nr. 1/2000 este o lege specialã în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar soluţia retrocedãrii terenurilor este rezultatul opţiunii legiuitorului asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la dreptul de proprietate privatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate şi completate prin <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "(1) Pentru terenurile din extravilanul localitãţilor, foste proprietãţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se gãsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfãşoarã activitãţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentã la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localitãţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilã se vor acorda despãgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(1^1) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevãzute la art. 26 alin. (l), pe care s-au aflat, la data deposedãrii, amenajãri piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.
(1^2) Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de cãtre stat investiţii, neamortizate pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plãti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizatã a investiţiei, dacã aceasta reprezintã mai mult de 30% din valoarea totalã a investiţiei la data intrãrii în vigoare a acestei legi, sau sã primeascã terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţã cu terenul pe care l-au predat ori despãgubiri.
(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despãgubiri plãtite fie de cãtre investitor, fie de cãtre stat.
(1^4) În cazul opţiunii pentru despãgubiri plãtite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a acestei legi sau de la data validãrii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului*1), care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţã, şi termenul de platã, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeanã care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacã investitorul nu îşi respectã obligaţia de platã în termenul convenit. Din momentul înregistrãrii acordului, opţiunea pãrţilor este definitivã şi pãrţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despãgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despãgubiri de cãtre acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat o datã cu terenul pe care l-au avut în proprietate.
(1^6) Pânã la efectuarea plãţii, proprietarul investiţiei va plãti fostului proprietar al terenului o sumã, convenitã de pãrţi, care nu poate fi mai micã decât redevenţa plãtitã statului la momentul acordului şi nu va putea înstrãina în nici un mod investiţia sa, sub sancţiunea nulitãţii absolute.
(1^7) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitãrii integrale a contravalorii terenului.
(1^8) În situaţia în care nu se opteazã pentru despãgubiri plãtite de cãtre investitor sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despãgubiri de la stat, atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, în condiţiile legii.
(1^9) În cazul realizãrii acordului prevãzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, fostul proprietar primeşte despãgubiri de la stat, în condiţiile legii.
(2) În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluatã de stat nu au fost executate sau se aflã în stadiu de proiect, suprafaţa preluatã se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
De asemenea, autorul excepţiei mai criticã şi dispoziţiile <>art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994. Textele criticate au urmãtorul conţinut: "(4) Pânã la expirarea perioadei prevãzute la art. 7 alin. (2), comisia judeţeanã va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptãţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localitãţi.
(5) Dupã expirarea perioadei minime de arendare, prevãzutã la art. 7 alin. (2), persoanele îndreptãţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la principiul egalitãţii în drepturi, art. 44 şi 136 care consacrã garantarea dreptului de proprietate privatã, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , criticã formulatã de acelaşi autor prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "prin mãsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de <>Legea nr. 247/2005 , legiuitorul a rãmas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevãzute de lege. Aceste mãsuri au ca finalitate, aşa cum rezultã din expunerea de motive la aceastã lege, «soluţionarea definitivã a problemei proprietãţii în sensul reparãrii unei mari nedreptãţi istorice». Prin instituirea acestor reglementãri, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in integrum, în deplinã concordanţã cu principiul garantãrii proprietãţii prevãzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãruia «Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular»".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendãrii nr. 16/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
