Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 7 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Georgeta Dumitrache în Dosarul nr. 8.317/2003 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, reprezentatã prin avocat Ion Ionescu, lipsind partea Angela Mereu, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat, arãtând cã prin eliminarea cãii de atac a apelului în cauzele care au un obiect în valoare de pânã la 200 milioane lei inclusiv se creeazã o discriminare nejustificatã între persoanele ce se adreseazã justiţiei, fapt ce are ca efect restrângerea drepturilor procesuale ale acestora, cu încãlcarea art. 53 din Constituţie, republicatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã legiuitorul este unica autoritate competentã a stabili procedura de judecatã, precum şi cãile de atac ce urmeazã a fi exercitate de pãrţi în considerarea unor situaţii speciale. În ceea ce priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, republicatã, se aratã cã aceastã dispoziţie nu are legãturã cu prevederea legalã ce face obiectul controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.317/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Georgeta Dumitrache.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine cã în cazul în care instanţa considerã cã acţiunea de stabilire a rãspunderii pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia are caracterul unei acţiuni de platã a unei sume de bani se ajunge la situaţia vãdit discriminatorie în care persoana vãtãmatã prin sãvârşirea unei fapte de naturã penalã, care nu are posibilitatea de a se constitui parte civilã în cadrul procesului penal, nu beneficiazã de acelaşi tratament din partea legii şi a instanţelor judecãtoreşti ca persoana care are aceastã posibilitate şi deci îşi poate valorifica pretenţiile utilizând douã cãi de atac. Mai mult, aceastã din urmã persoanã poate solicita despãgubiri peste limita prevãzutã de art. 282^1 alin. 2, respectiv peste 200 milioane lei, numai pentru a putea beneficia de trei grade de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, este în contradicţie cu principiile fundamentale ale dreptului.
Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, arãtând cã textul criticat este conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, republicatã, precum şi celor statuate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , în sensul cã legiuitorul este abilitat a institui reguli procedurale speciale, în considerarea unor situaţii deosebite pe care le identificã şi le reglementeazã ca atare. Astfel, dreptul de a exercita o cale de atac poate fi supus anumitor limitãri, legiuitorul având largi posibilitãţi de apreciere cu privire la acest aspect, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza "Leander împotriva Suediei", 1987.
Pe de altã parte, egalitatea cetãţenilor în faţa legii nu exclude, ci implicã tratamente diferite pentru situaţii diferite, excluzând doar diferenţierea de tratament în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul aratã cã prin textul de lege criticat Codul de procedurã civilã asigurã, în mod egal, tuturor persoanelor interesate în realizarea aceloraşi categorii de drepturi acelaşi regim juridic constând în accesul liber la justiţie şi în exercitarea neîngrãditã a drepturilor şi garanţiilor procesuale. Astfel, se instituie reglementãri speciale, adecvate soluţionãrii optime a cererilor în justiţie, de naturã a înlãtura orice posibilitate de tergiversare şi compromitere a scopului înfãptuirii cu operativitate a actului de justiţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la exercitarea cãilor de atac nu contravine acestui principiu, deoarece în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, procedura de judecatã se stabileşte prin lege. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicatã, se apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu afecteazã drepturile procesuale ale pãrţilor şi nu îngrãdeşte exercitarea dreptului pe care îl are orice persoanã de a se adresa justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 282^1 din Codul de procedurã civilã. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, obligaţii de platã a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de pânã la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.
Hotãrârile instanţelor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã plângerile împotriva hotãrârilor autoritãţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacã legea nu prevede altfel."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
În argumentarea criticii formulate, autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã, prin limitarea dreptului de a ataca cu apel unele hotãrâri judecãtoreşti date în primã instanţã în soluţionarea cererilor introduse pe cale principalã, art. 282^1 din Codul de procedurã civilã creeazã o discriminare în modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale, încãlcându-se totodatã principiul constituţional al accesului liber la justiţie.
Curtea reţine cã textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea cã hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã privind pensiile de întreţinere, obligaţiile de platã a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de pânã la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii sau hotãrârile instanţelor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã plângerile împotriva hotãrârilor autoritãţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, republicatã, Curtea face trimitere la <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat cã semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De aceea Curtea Constituţionalã considerã cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Curtea constatã, de asemenea, cã reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodatã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în cazul "Golder împotriva Regatului Unit", 1975, a statuat cã: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept."
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicatã, Curtea reţine cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Georgeta Dumitrache în Dosarul nr. 8.317/2003 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
