Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 226 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens practica jurisdicţionalã în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.329/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Traian Filip Ralu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 54 din Constituţie întrucât, introducând o derogare de la regimul general al acţiunilor în justiţie evaluabile în bani, se inlesnesc arbitrariul şi abuzul de drept, transformand în acest mod instituţia "daunelor morale" într-o sursa de venituri şi într-un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi dreptului de informare, valori garantate de Constituţie. În acelaşi sens evoca "luarile de poziţii ale Clubului Roman de Presa şi în general ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile nãscute, consecinta a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei". Fata de escaladarea cuantumului daunelor morale "se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertãţii de exprimare, fiindca în cazul în care informaţiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acţiona pe calea dreptului penal unde este necesarã prezenta partii vãtãmate la proces". În continuare se prezintã anumite stãri de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile datoritã caracterului neconstitutional al dispoziţiei legale criticate. Aceleaşi prevederi contravin şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru ca regimul derogator al prevederilor "nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii"; se creeazã astfel un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, şi anume între cei care au suferit prejudicii materiale în raport cu cei care au suferit doar prejudicii morale. Se mai susţine ca textul care face obiectul exceptiei transforma justiţia într-un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi ca transfera asupra reclamantului prerogativa legiuitorului de a stabili competenta materialã a instanţelor judecãtoreşti. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece orice fapta a omului cauzatoare de prejudicii atrage rãspunderea acestuia, potrivit prevederilor art. 998 din Codul civil, iar cetãţenii au dreptul sa ceara ziaristilor sa furnizeze informaţii cu onestitate şi respect pentru adevãr. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţia legalã criticata a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, însã prin modificarea adusã s-a conservat soluţia legalã, situaţie în care Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la fondul criticii de neconstituţionalitate se arata ca libertatea de exprimare, care se integreaza în principiul constituţional al garantarii drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, nu este o libertate absolutã, deoarece "[...] nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine" [art. 30 alin. (6) din Constituţie]. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. I. Prin Încheierea din 17 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al <>art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin <>Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au urmãtorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la: [...] f^1) stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii sau reputaţiei unei persoane fizice." Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, au fost aduse modificãri lit. f^1) a <>art. 15 din Legea nr. 146/1997 , care în prezent are urmãtorul cuprins: "stabilirea şi acordarea de despãgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;" În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca, atunci când, dupã ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legalã a fost modificatã, excepţia poate sa fie examinata, dacã textul legal în noua sa redactare conserva substanta reglementãrii iniţiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinta este îndeplinitã, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 în forma modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 . II. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificatã, întrucât acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie, texte având urmãtorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi." Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) Curtea constata ca instituirea unor excepţii - cum este aceea din speta - de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea prin lege a unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie sa fie în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice", în mãsura în care în situaţii diferite aceasta obligaţie este prevãzutã de lege. Întrucât legiuitorului îi aparţine competenta exclusiva de a reglementa cu privire la taxe şi impozite, se observa ca adoptarea unei anumite politici fiscale în materia taxelor judiciare de timbru nu aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la statul de drept. Curtea considera ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit cãruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi s-ar aduce astfel atingere principiului exercitãrii cu bunacredinta a drepturilor şi libertãţilor, prevãzut în art. 54 din Constituţie. Astfel Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolutã, întrucât, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituţie, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Traian Filip Ralu în Dosarul nr. 1.329/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
