Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 9 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecãtoriei Sinaia.
La apelul nominal se prezintã avocat Constantin Visinescu, pentru autorul exceptiei, lipsind partea Dumitru Şerban Bolintineanu, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. Arata ca dispoziţiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 şi 6 din Codul de procedura penalã, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la dreptul la acces liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, deoarece lasa la aprecierea instanţei, care constata ca urmãrirea penalã nu este completa, dacã urmãrirea poate fi completatã de ea, fãrã mare întârziere, sau dacã este necesarã restituirea cauzei la procuror. De asemenea, se susţine ca aceleaşi dispoziţii sunt contrare şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 85/2002, Judecãtoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mihai Romanovschi în dosarul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 şi 6 din Codul de procedura penalã, incalca prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie. Referindu-se la situaţia de fapt, el arata ca cererea sa, intemeiata pe numeroase argumente, de restituire a dosarului procurorului pentru completarea urmãririi penale, i-a fost respinsã de instanta, în condiţiile art. 333 din Codul de procedura penalã, cu motivarea ca urmãrirea penalã poate fi efectuatã de aceasta. Or, susţine autorul exceptiei, în condiţiile în care actele de urmãrire penalã neefectuate sunt de competenta organului de urmãrire penalã, iar nu de competenta instanţei judecãtoreşti, suntem în fata unui motiv de nulitate absolutã, care impune restituirea cauzei la procuror în vederea efectuãrii actului de urmãrire penalã de organul competent. Este neconstitutional sa se considere ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã ar permite comasarea celor doua faze ale procesului penal şi transferul competentei de la organul de urmãrire penalã la instanta de judecata.
Judecãtoria Sinaia apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justiţiei şi nici dreptul la apãrare. Se arata ca, atâta timp cat dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã permit instanţei sa evite tergiversarea procesului prin reluarea unei faze a acestuia şi sa asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea sunt în deplina concordanta cu art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, întrucât, în sistemul Constituţiei României, justiţia constituie una dintre garanţiile exercitãrii reale a drepturilor şi libertãţilor cetatenesti. Art. 21 din Constituţie realizeazã o delimitare între dreptul la acţiune în justiţie şi obligaţia constituţionalã de ocrotire a drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, fiind subinteles ca accesul liber la justiţie permite depunerea unei cereri a carei rezolvare este de competenta autoritãţilor judecãtoreşti. Restituirea cauzei la procuror, prin aplicarea art. 333 din Codul de procedura penalã, conduce la reluarea urmãririi penale potrivit art. 270 lit. b) din Codul de procedura penalã. În mãsura în care dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã permit instanţelor sa evite tergiversarea procesului penal prin reluarea unei faze a acestuia şi soluţionarea procesului penal într-un termen rezonabil, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie.
În fapt, se susţine în acest punct de vedere, excepţia ridicatã nu priveşte o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare a legii, de competenta instanţei de judecata, deoarece lasa la aprecierea acesteia posibilitatea completãrii urmãririi penale în cursul cercetãrii judecãtoreşti.
Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece restituirea dosarului procurorului în vederea completãrii urmãririi penale reprezintã o instituţie procesuala la dispoziţia instanţei de judecata, în vederea lãmuririi cauzei, sub toate aspectele, pe baza de probe. Legiuitorul a lãsat aceasta chestiune la latitudinea instanţei de judecata, întrucât instanta soluţioneazã cauza şi este singura în mãsura sa aprecieze dacã urmãrirea penalã nu este completa, precum şi dacã completarea în cursul judecaţii s-ar face cu mare întârziere. Aceasta procedura de judecata este stabilitã de legiuitor în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie. Nu se poate susţine ca se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, atunci când instanta, considerând ca nu se impune completarea urmãririi penale sau ca aceasta s-ar putea face în cursul judecaţii fãrã întârziere, nu dispune restituirea la cererea inculpatului.
În ceea ce priveşte neconcordanta dintre textul legal criticat şi prevederile art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apãrare, se apreciazã ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã nu aduc atingere dreptului inculpatului de a formula cereri şi de a propune probe în apãrare. Totodatã, atunci când se poate evita restituirea dosarului, se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, cerinta impusa prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã "nu afecteazã cu nimic accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare. Însuşi faptul ca autorul are un apãrãtor, ca are posibilitatea sa ceara şi sa propunã probe în apãrare, în procesul penal, denota convergenta dintre textul de lege criticat ca neconstitutional şi prevederile constituţionale. Restituirea pentru completarea urmãririi penale este un atribut exclusiv al instanţei, iar impotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi inculpat, cale de atac ce completeazã, o data în plus, dreptul la apãrare. Pe de alta parte, invocarea art. 2 din Codul de procedura penalã, care instituie legalitatea în procesul penal, este în totalã contradictie cu susţinerile autorului exceptiei, întrucât tocmai dispoziţiile acestui text impun respectarea art. 333 din Codul de procedura penalã".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 333 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "În tot cursul judecaţii instanta se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmãrirea penalã nu este completa şi ca în fata instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Instanta este obligatã sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin ce anume mijloace de proba.
Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplica în mod corespunzãtor."
Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, prin textul de lege criticat, nu s-a adus nici o atingere dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. [...]"
Este evident ca dispoziţiile legale criticate, referitoare la posibilitatea instanţei de completare a urmãririi penale, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul oricãrei persoane de a fi judecata în mod echitabil, în public şi într-un termen rezonabil de o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege.
De asemenea, Curtea mai constata ca nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea accesului liber la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie [conform cãruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."], deoarece prin prevederile legale criticate nu este îngrãditã exercitarea acestui drept în condiţiile legii (Codul de procedura penalã).
Textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la apãrare. Din prevederile art. 24 din Constituţie rezulta ca legea fundamentalã reglementeazã, în mod general, dreptul la apãrare al oricãrei persoane, precum şi dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Totodatã dreptul la apãrare este garantat şi prin obligaţia pe care o au organele judiciare de a asigura pãrţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevãzute de lege, precum şi prin dreptul de a administra probele necesare în apãrare. Componentele dreptului la apãrare, în cadrul procesului penal, sunt prevãzute în numeroase alte dispoziţii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse în art. 6, 7, 8 şi 171 din Codul de procedura penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecãtoriei Sinaia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
