Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 225 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 308 alin. 2 si 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum si a dispozitiilor cuprinse in sectiunea a VI-a "Contestatia la executare" din capitolul I al cartii a V-a din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 27 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 2 şi 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.001/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Astfel, existenta obligaţiei intimatului de a depune întâmpinare în cadrul procedurii de soluţionare a caii de atac a recursului, obligaţia judecãtorului de a întocmi şi depune la dosar un raport asupra recursului, posibilitatea instanţei de recurs ca, în caz de casare, sa rejudece pricina în fond, la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţa o singura decizie, precum şi intreaga procedura privind contestaţia la executare reprezintã norme procedurale care nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi în art. 24 referitor la dreptul la apãrare, fiind elaborate de legiuitor în temeiul art. 125 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.001/2002, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 2 şi 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 308 alin. 2 şi 5 contravine dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi dreptul la apãrare, întrucât nu prevede nici o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de depunere în termenul de 5 zile a întâmpinãrii, respectiv a raportului asupra recursului. În ceea ce priveşte art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civilã, se apreciazã ca acesta incalca dreptul la apãrare al pãrţilor, întrucât instanta judecãtoreascã, dupã ce caseazã hotãrârea atacatã cu recurs, procedeazã la rejudecarea cauzei, fãrã a aduce la cunostinta pãrţilor acest lucru şi fãrã a acorda un termen pentru pregãtirea apãrãrii, dupã casare. Art. 399 şi intreaga secţiune a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã sunt considerate a fi neconstituţionale, deoarece omit a dispune ca în cadrul contestaţiei la executare organul de executare va fi întotdeauna citat în calitate de parte în proces. Se arata ca lipsa executorului judecãtoresc din procesul care judeca contestaţia la executare creeazã disfunctionalitati în actul de justiţie, de natura sa afecteze echilibrul procesual.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca legea procesuala civilã stabileşte modalitãţile în care se duc la îndeplinire actele de procedura, precum şi regulile ce trebuie respectate în desfãşurarea activitãţii de judecata, în scopul prevãzut de <>art. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Instanţele judecãtoreşti infaptuiesc justiţia în scopul apãrãrii şi realizãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, precum şi a celorlalte drepturi şi interese legitime deduse judecaţii". Criticile de neconstituţionalitate sunt nefondate, întrucât instituirea unor termene procedurale este pe deplin justificatã de asigurarea unei durate rezonabile a procesului dedus judecaţii, lipsa unor sancţiuni pentru nerespectarea acestor termene nefiind de natura a vãtãma în vreun fel drepturile constituţionale ale autoarei exceptiei. Referitor la posibilitatea instanţelor de control judiciar de a reforma hotãrârile instanţelor inferioare, aceasta se înfãptuieşte cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil. În ceea ce priveşte prezenta executorului judecãtoresc în procesul în care se judeca contestaţia la executare, instanta apreciazã ca, acesta nefiind parte în proces, ci doar participant, nu se impune citarea lui. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca autoarea exceptiei de neconstituţionalitate nu invoca vicii ale dispoziţiilor în vigoare, ci lipsa reglementãrii unor sancţiuni aplicabile pentru nerespectarea anumitor termene procedurale, respectiv a obligaţiei de a cita organul de executare. Prin coroborarea art. 2 alin. (2) şi (3) cu <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, rezulta ca obiect al controlului de constitutionalitate îl pot constitui numai dispoziţii în vigoare, fãrã a se putea invoca pe calea contenciosului constituţional lipsa de reglementare într-un anumit domeniu. Fata de aceste considerente, apreciazã ca excepţia având ca obiect art. 308 alin. 2 şi 5, art. 399 şi dispoziţiile cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã este inadmisibila.
Pe de alta parte, analizând pe fond critica de neconstituţionalitate, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât nedepunerea în termenul legal a întâmpinãrii este sancţionatã în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 2 coroborate cu art. 305 din Codul de procedura civilã, iar nedepunerea raportului asupra recursului de cãtre instanta judecãtoreascã se sancţioneazã potrivit dispoziţiilor referitoare la rãspunderea disciplinarã pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu prevãzute de <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã.
Avocatul Poporului apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi dreptul la apãrare, întrucât, pe de o parte, prin impunerea unor termene procedurale nu se creeazã discriminãri între recurent şi intimat, întâmpinarea constituind doar un mijloc de apãrare de care intimatul poate beneficia în condiţiile legii, iar pe de alta parte, drepturile procesuale ale recurentului nu sunt afectate, acesta având posibilitatea de a-şi valorifica toate apãrãrile prevãzute de lege. În ceea ce priveşte critica art. 399 din Codul de procedura civilã, se arata ca executorul judecãtoresc nefiind parte în procesul civil, ci doar participant, nu se poate pune problema respectãrii principiului egalitãţii în fata legii. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civilã, se apreciazã ca nu se incalca dreptul la apãrare, întrucât pãrţile din proces legal citate, prezente personal sau prin apãrãtor, au posibilitatea de a-şi organiza apãrarea şi de a beneficia de toate drepturile procesuale consacrate de lege.
Referitor la încãlcarea art. 16 din Constituţie, se arata ca textul de lege criticat nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, întrucât respecta criteriile egalitãţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie. Pe de alta parte, principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament diferit atunci când situaţiile la care se aplica sunt diferite.
Pe de alta parte, întrucât principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, nu se poate retine încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, tratamentul egal impunanduse doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice.
În ceea ce priveşte nesocotirea dreptului de asociere, prevãzut de art. 37 din Constituţie, acesta nu poate fi socotit temeiul juridic al creãrii unor societãţi comerciale sau a altor asociaţii cu caracter lucrativ, persoane juridice de drept civil, deoarece asociaţiile prevãzute de textul constituţional sunt asociaţii de drept public, care au scopuri politice, profesionale, religioase, culturale etc.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 308 alin. 2 şi 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum şi dispoziţiile cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 308 alin. 2 şi 5: "Intimatul este obligat sa depunã întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecata. [...]
Raportul va trebui depus la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de ziua înfãţişãrii.";
- Art. 312 alin. 4: "În caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţa o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.";
- Art. 399: "Impotriva executãrii silite insesi, precum şi impotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuza sa îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silitã însãşi sau la efectuarea oricãrui act de executare atrage sancţiunea anulãrii actului nelegal.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond impotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
În motivarea criticii de neconstituţionalitate, autorul exceptiei apreciazã ca art. 308 alin. 2 şi 5, art. 399 din Codul de procedura civilã, precum şi secţiunea a VI-a, capitolul I, cartea a V-a din acelaşi cod, prevãzând obligativitatea întâmpinãrii şi a raportului asupra recursului, nu instituie sancţiuni pentru nerespectarea acestor obligaţii şi, respectiv, nu prevãd citarea organului de executare la judecarea contestaţiei la executare, ceea ce este de natura a aduce atingere dreptului la apãrare şi echilibrului procesual al pãrţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerile autorului sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, întâmpinarea este obligatorie, nedepunerea acesteia în termenul prevãzut de lege antrenand decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica. Prin urmare, critica art. 308 alin. 2 nu îşi gãseşte suport în realitate.
Referitor la obligaţia judecãtorului-raportor de a depune raportul asupra recursului la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de ziua înfãţişãrii, Curtea constata ca <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, prevede în art. 121 ca "Magistraţii rãspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportarile care dauneaza interesului serviciului sau prestigiului justiţiei ", iar în art. 122 sunt enumerate abaterile disciplinare care atrag diverse sancţiuni pentru cei care le infaptuiesc. Prin urmare, neîndeplinirea îndatoririlor ce le revin potrivit legilor şi regulamentelor, constituind o abatere disciplinarã, este sancţionatã conform legii.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 399, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã, Curtea apreciazã ca citarea executorului judecãtoresc cu prilejul judecãrii contestaţiei la executare nu se justifica, având în vedere ca, pe de o parte, acesta nu are calitatea de parte în proces, iar pe de alta parte, instanta investitã cu soluţionarea unei atare contestaţii judeca litigiul pe baza dosarului de executare, ceea ce face inutila prezenta executorului judecãtoresc.
Disfunctionalitatea invocatã de autorul exceptiei, constând în numeroasele amânãri ale cauzei, întrucât executorul nu a rãspuns la adresele instanţei, nu constituie un argument în favoarea criticii aduse textului, ci este imputabilã exclusiv lipsei de diligenta a instanţei judecãtoreşti, care nu a apelat la mijloacele coercitive pe care le avea la dispoziţie, potrivit legii. Asa fiind, chiar instituirea, prin lege, a obligaţiei de citare a executorului judecãtoresc ar fi rãmas, evident, la fel de ineficienta.
De altfel, critica adusã de autorul exceptiei nu poate fi reţinutã şi datoritã faptului ca neconstituţionalitatea nu este dedusã din contrarietatea textului legal criticat cu anumite prevederi din Legea fundamentalã, ci din pretinse lacune ale celui dintâi. Restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune înlãturarea lacunei prin completarea reglementãrii, ceea ce excedeaza competentei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului".
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare, prin art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civilã, a dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca, în scopul asigurãrii condiţiilor de soluţionare a proceselor într-un timp cat mai scurt, a fost instituitã regula generalã prevãzutã de textul de lege criticat, potrivit cãreia în caz de casare curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţa o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Admiterea recursului semnifica recunoaşterea indreptatirii criticilor formulate de recurent la adresa hotãrârii, critici cunoscute de cãtre intimat, care a avut posibilitatea de a lua cunostinta din timp de ele în scopul pregãtirii apararilor necesare. De aceea, dacã pãrţile sunt prezente la judecata recursului şi pot pune concluzii în fond, iar probele socotite necesare pot fi de îndatã administrate, judecata în fond dupã casare se poate face în aceeaşi şedinţa în care s-a judecat şi recursul, pronunţându-se o singura hotãrâre, prin care, evident, vor fi corectate greşelile hotãrârii criticate întemeiat, prin recurs. Asa fiind, o asemenea posibilitate recunoscuta instanţei nu aduce nici o atingere dreptului de apãrare al pãrţilor, legiuitorul considerând ca numai în cazul în care instanta a carei hotãrâre este recuratã a soluţionat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a fãcut în lipsa partii care nu a fost regulat citata, precum şi în cazul încãlcãrii competentei cauza se trimite spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotãrârea casatã sau, dupã caz, instanţei competente. În aceste cazuri casarea cu trimitere spre rejudecare se justifica pentru a se asigura respectarea tuturor garanţiilor procesuale privind judecata în fond, precum şi parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicţie prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 2 şi 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.001/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
