Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 225 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 7 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , excepţie ridicatã de Ionel Rãdulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.425/P/2004, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionel Rãdulescu în dosarul menţionat având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de şedinţã din data de 7 decembrie 2004, pronunţatã de Judecãtoria Piteşti, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate, potrivit cãrora alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã se abrogã, urmând ca încheierea instanţei de judecatã prin care s-a respins cererea de recuzare sã poatã fi atacatã numai o datã cu sentinţa sau decizia recuratã, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la apãrare.
Tribunalul Argeş - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, "prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu se aduce atingere dreptului la apãrare al persoanei care a formulat o cerere de recuzare, ci s-a avut în vedere necesitatea eliminãrii neîntârziate a posibilitãţii de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, care ar impieta asupra desfãşurãrii în condiţii normale a procesului penal".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 legiuitorul a realizat o unitate de reglementare în materie penalã şi civilã, consacrând o soluţie legislativã similarã celei prevãzute în art. 34 din Codul de procedurã civilã. Se aratã, totodatã, cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Faptul cã, prin dispoziţiile legale criticate, se eliminã calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare. Exercitarea cãilor de atac împotriva încheierilor o datã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei oferã pãrţilor suficiente garanţii procesuale pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Se aratã, totodatã, cã textele legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având urmãtorul cuprins: "Articol unic - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) în tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , în raport cu alte prevederi din Legea fundamentalã decât cele invocate de autorul excepţiei de faţã, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, precum şi, mai recent, prin <>Decizia nr. 181 din 29 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând cã acest act normativ este constituţional. Cu acel prilej, s-a reţinut cã «recursul constituie una dintre cãile de atac prevãzute de lege, cu privire la care Constituţia statueazã, în art. 129, cã se poate exercita, "în condiţiile legii". Deplina competenţã în ceea ce priveşte stabilirea acestor condiţii revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispoziţiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzãrii s-a realizat, aşadar, de cãtre legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, fiind determinatã de raţiuni de politicã penalã, respectiv de "necesitatea eliminãrii neîntârziate a posibilitãţii de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, care impieteazã asupra desfãşurãrii în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi", astfel cum se menţioneazã în mod expres în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 . Aşa fiind, actul normativ criticat nu numai cã nu aduce atingere prevederilor constituţionale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celeritãţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre exigenţe)». Aceste considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În speţã, faptul cã încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacatã separat cu recurs nu aduce nici o atingere dreptului la apãrare, consacrat de prevederile art. 24 din Constituţie, câtã vreme dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 nu înlãturã în nici un mod posibilitatea pãrţilor de a-şi angaja un apãrãtor, de a fi asistate de acesta şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. Dimpotrivã, în temeiul prevederilor art. 361 alin. 2 şi ale art. 385 1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, partea interesatã are la dispoziţie cãile de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul cauzei, putând sã îşi exercite pe deplin dreptul la apãrare.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , excepţie ridicatã de Ionel Rãdulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
