Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 225 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 23 ianuarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strãinilor, excepţie ridicatã de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curţii Supreme de Justiţie Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal a rãspuns avocat Constantin Zarnescu pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, şi anume: Ministerul de Interne şi Direcţia generalã de paşapoarte, strãini şi probleme de migrari.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei arata ca dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 contravin prevederilor constituţionale ale art. 19 alin. (3). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, apreciindu-se ca dispoziţiile legale criticate sunt abrogate. În concluzie se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei, deoarece considera ca <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie, fiind contrar prevederilor constituţionale ale art. 19 privind extrãdarea şi expulzarea.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 299/2000, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 , excepţie ridicatã de Matar Doureid.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 este încãlcat art. 19 alin. (3) din Constituţie, care prevede ca expulzarea sau extrãdarea se hotãrãşte de justiţie. De aceea se considera ca dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, abrogarea fiind rezultatul contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile Legii fundamentale.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia invocatã este nefondata.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederii constituţionale înscrise în art. 19 alin. (3), astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, ele trebuie considerate implicit abrogate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate se referã la <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strãinilor (publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 17 decembrie 1969), text care prevede: "Ministrul afacerilor interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România strainului care a încãlcat legea romana, precum şi aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului roman."
Autorul exceptiei considera ca prin <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 au fost incalcate dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãşte de justiţie".
Mãsura expulzãrii presupune dreptul statului de a interzice unui strãin continuarea şederii pe teritoriul naţional, obligandu-l sa pãrãseascã teritoriul statului în care îşi are resedinta. În acest sens dreptul internaţional impune anumite condiţii de exercitare a dreptului statului de a expulza strãinii. Astfel, de exemplu, art. 13 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, stabileşte ca: "Un strãin care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacã ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aibã posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza impotriva expulzãrii sale şi de a obţine reexaminarea cazului sau de cãtre o autoritate competenta ori de cãtre una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop."
Deşi în prevederile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 sunt folosite expresiile "ridicare" sau "limitare" a dreptului de şedere în România pentru strainul care a încãlcat legea romana sau a adus prejudicii statului, iar nu expresia "expulzare", art. 21 alin. (3) din aceeaşi lege permite totuşi ministrului de interne sa dispunã "expulzarea" strainului atunci când acesta nu se conformeazã ordinului de a pãrãsi ţara.
Fata de aceasta situaţie Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 , în temeiul cãrora ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România a unui strãin, pot avea ca efect expulzarea sa, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora expulzarea se hotãrãşte de justiţie.
Întrucât dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 (act normativ preconstitutional) sunt contrare prevederilor constituţionale, Curtea Constituţionalã constata ca acestea sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãruia "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie admisã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strãinilor nu mai sunt în vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Definitiva şi obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
