Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 224 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 6 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Viorica Cãrpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2006, iar în urma deliberãrii Curtea a dispus amânarea pronunţãrii prin încheierile din 14, 21, 28 februarie 2006 şi, respectiv, 7 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.241/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Viorica Cãrpineanu şi Rudolf Calo în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ privind anularea unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã dispoziţiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 " contravin "art. 26 din Constituţie, raportat şi la art. 48" din aceasta.
În esenţã, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate încalcã dreptul la viaţã familialã şi privatã al persoanei cãsãtorite cu un cetãţean român, asupra cãreia s-a dispus pãrãsirea teritoriului României. Chiar dacã pentru aceastã situaţie art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţã prevede reducerea la jumãtate a limitelor de timp pentru care se aplicã interdicţia de intrare în România, autorii excepţiei considerã cã aceastã mãsurã ar trebui înlãturatã în totalitate şi înlocuitã eventual cu amendã sau sancţiune contravenţionalã.
Totodatã, se mai aratã cã prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate, conţinute de o "simplã ordonanţã de Guvern", nu se pot nesocoti "valori fundamentale în sistemul nostru de drept", cum sunt familia şi viaţa privatã. În sensul acestei susţineri nu este indicat vreun text constituţional care ar fi încãlcat.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile de lege criticate, fãrã a nega valoarea principiului fundamental privind viaţa de familie, izvorât din art. 26 alin. (1) din Constituţie, şi fãrã a face abstracţie de obligaţiile asumate prin documentele internaţionale la care România este parte, nu fac altceva decât sã reglementeze mãsuri de interdicţie dispuse de autoritãţile competente, ca urmare a nerespectãrii normelor legale privind regimul strãinilor în România. Mai mult, interdicţiile aplicate se reduc la jumãtate în cazul strãinului cãsãtorit cu un cetãţean român. În speţã însã autoarea excepţiei s-a cãsãtorit cu cetãţeanul român Rudolf Calo dupã ce şederea ei pe teritoriul României a devenit ilegalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, ale art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiatã. În esenţã, se aratã cã nerespectarea de cãtre strãini a obligaţiilor faţã de statul român poate atrage fie anularea, fie revocarea dreptului de şedere în România sau chiar îndepãrtarea acestora de pe teritoriul ţãrii şi interzicerea de a intra în România, astfel cã nu se poate susţine în mod temeinic încãlcarea drepturilor referitoare la ocrotirea vieţii de familie, consacrate de art. 26 şi 48 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile art. 102 alin. (2) din ordonanţã prevãd pentru strãinii cãsãtoriţi cu cetãţeni români reducerea la jumãtate a limitelor interdicţiilor de intrare în România, tocmai în considerarea întregirii familiei şi a respectãrii principiului fundamental privind ocrotirea vieţii de familie.
În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei referitoare la posibilitatea înlocuirii interdicţiilor prevãzute de textul de lege criticat cu alte sancţiuni, se menţioneazã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta nu poate modifica sau completa dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin sub nici un aspect prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã.
Dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigurã în detrimentul altor cetãţeni sau al autoritãţilor, iar dreptul la respectarea vieţii private poate fi exercitat numai atunci când el corespunde cerinţelor moralei şi ordinii publice şi nu aduce atingere drepturilor altora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, dupã cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România". Din motivarea autorilor excepţiei rezultã cã în realitate aceştia au în vedere numai dispoziţiile art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţã, analizate însã prin coroborare cu prevederile art. 51, art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (1) lit. b) din aceasta. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin prevederile <>art. I pct. 50 din Legea nr. 482/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, având urmãtorul conţinut: "(2) Limitele interdicţiilor prevãzute la alin. (1) se reduc la jumãtate pentru strãinii care: [...] d) sunt cãsãtoriţi cu cetãţeni români ori sunt pãrinţi ai unor minori, cetãţeni români."
Dispoziţiile la care textul enunţat face trimitere şi la care se raporteazã critica autorilor excepţiei sunt cele ale art. 102 alin. (1) lit. b), care au urmãtoarea redactare: "Împotriva strãinilor care au intrat legal în România, dar a cãror şedere a devenit ilegalã, durata interdicţiei de intrare în România va fi dupã cum urmeazã: [...] b) 2 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani."
De asemenea, autorii excepţiei se raporteazã în motivarea excepţiei şi la prevederile art. 51 din ordonanţã, referitoare la procedura necesarã solicitãrii prelungirii dreptului de şedere temporarã, precum şi la cele ale art. 80 alin. (1) lit. a), care dispun urmãtoarele: "Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului României constituie decizia Autoritãţii pentru strãini sau a formaţiunilor sale teritoriale, care obligã un strãin sã pãrãseascã teritoriul României într-un termen stabilit, dupã cum urmeazã: a) strãinul cãruia i s-a anulat sau revocat viza, precum şi cel a cãrui şedere a devenit ilegalã, în termen de maximum 10 zile."
În motivarea excepţiei se invocã încãlcarea dispoziţiilor "art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 48" din aceasta, ambele texte privind dreptul persoanei la respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile constituţionale pretins a fi încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Statul, prin autoritãţile sale, ocroteşte dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, însã în condiţiile în care persoana fizicã, în exercitarea dreptului de a dispune de ea însãşi, consfinţit de art. 26 alin. (2) din Constituţie, nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri. Totodatã, statul trebuie sã asigure ordinea publicã, în special prin exercitarea unui drept de control asupra intrãrii şi stabilirii strãinilor pe teritoriul sãu. În situaţia în care un strãin nu se supune reglementãrilor în materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, şedere sau ieşire pe teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmeazã sã suporte mãsurile legale instituite în scopul protejãrii siguranţei şi ordinii publice, adoptate în cadrul politicii de control al migraţiei şi în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte. Pentru cazuri speciale, cum ar fi cel de faţã, în care strãinului cãsãtorit cu un cetãţean român i-a expirat dreptul legal de şedere pe teritoriul României, dispoziţiile de lege criticate prevãd reducerea la jumãtate a perioadei pentru care se dispune interdicţia intrãrii în ţarã, ceea ce reprezintã tocmai expresia preocupãrii legiuitorului pentru respectarea dreptului la viaţã intimã, familialã şi privatã, potrivit prevederilor art. 26 şi 48 din Constituţie.
În sfârşit, Curtea constatã cã întreaga motivare formulatã de autorii excepţiei priveşte în realitate aspectele de fapt specifice speţei şi expuse în faţa instanţei de judecatã, fãrã ca acestea sã se constituie într-o adevãratã criticã de neconstituţionalitate şi cu privire la care, potrivit competenţei sale, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Viorica Cãrpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
