Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 224 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Chen Zhenling în Dosarul nr. 6.520/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 1.303D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, însoţit de traducãtorul desemnat de limbã chinezã, dl. Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Român pentru Imigrãri - Direcţia azil şi integrare, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.381D/2007, nr. 1.382D/2007 şi nr. 1.383D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Lin Feiyue, Moyor Phillip şi Lin Cong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 şi nr. 21.334/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorii Lin Feiyue şi Lin Cong, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.417D/2007, nr. 1.418D/2007 şi nr. 1.484D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Sun Yumei, Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Brojani Amir Houshang, însoţit de traducãtorul desemnat de limba persanã, dl. Heidari Abdolreza, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã formuleazã, prin intermediul interpretului, o cerere de amânare a judecãrii cauzei pentru lipsã de apãrare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, întrucât cauza se aflã la al doilea termen de judecatã, autorul excepţiei beneficiind deja de o amânare pentru aceleaşi motive invocate şi la acest termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.531D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Ye Weiycong în Dosarul nr. 16.630/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente, prin intermediul interpreţilor, susţin cã sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.531D/2007, nr. 1.484D/2007, nr. 1.418D/2007, nr. 1.417D/2007, nr. 1.383D/2007, nr. 1.382D/2007 şi nr. 1.381D/2007 la Dosarul nr. 1.303D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate, care susţin, de principiu, admiterea acesteia, arãtând cã legea românã nu oferã suficientã protecţie faţã de situaţia de fapt specificã fiecãruia dintre ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, motivând, în acest sens, cã în prezentele cauze nu au intervenit elemente noi care sã modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, astfel cã cele reţinute prin <>Decizia nr. 597/2007 îşi gãsesc aplicarea şi în aceste dosare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.520/302/2007, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicatã de Chen Zhenling într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri - Direcţia de azil şi integrare de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.
Prin încheierile din 20 septembrie 2007, 13 septembrie 2007 şi, respectiv, 20 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 şi nr. 21.334/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de Lin Feiyue, Moyor Phillip şi Lin Cong în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri împotriva unor sentinţe civile prin care au fost respinse plângerile împotriva refuzului Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrãri) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiarã.
Prin încheierile din 2 octombrie 2007 şi 5 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi, respectiv, nr. 6.139/302/2007, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de Sun Yumei, Brajani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotãrârilor prin care le-a fost respinsã cererea de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 16.630/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicatã de Ye Weiycong într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecãtoreşti prin care a fost respinsã plângerea împotriva refuzului Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (Oficiul Român pentru Imigrãri) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, de principiu, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datoritã impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei subsidiare. Astfel, acestea limiteazã sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale doar la riscul de torturã şi tratamente inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie prevãzute de Convenţia din 1951 privind Statutul refugiaţilor (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi avându-se în vedere practica jurisprudenţialã în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultã, în opinia autorilor excepţiei, cã spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fãrã a permite limitãri de natura celor invocate de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În plus, în Dosarul nr. 1.381D/2007, autorul excepţiei susţine cã textele de lege examinate contravin prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 8 din Convenţie, şi jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotãrârea din 18 mai 2006, pronunţatã în Cauza Lupşa împotriva României, contradicţie ce vizeazã dreptul persoanei la respectul vieţii de familie, drept garantat prin normele mai sus indicate. Se mai aratã cã orice ingerinţã a autoritãţilor statului în exercitarea dreptului invocat trebuie sã fie prevãzutã de lege printr-o normã suficient de clarã şi accesibilã, iar mãsura sã fie necesarã într-o societate democraticã, sã corespundã unei nevoi imperioase şi sã fie proporţionalã cu scopul urmãrit.
În sfârşit, în cuprinsul fiecãrei motivãri scrise sunt menţionate aspecte particulare specifice cauzei deduse judecãţii, corespunzãtoare situaţiei de fapt în care se aflã fiecare dintre autorii excepţiei.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã în numeroase rânduri, de exemplu prin <>deciziile nr. 597/2007 , nr. 407/2007, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, modificatã, sunt constituţionale. Protecţia subsidiarã reprezintã un beneficiu acordat de statul român cetãţenilor strãini sau apatrizilor care îndeplinesc cerinţele legale specifice, condiţii care sunt conforme reglementãrilor internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
Art. 26. - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepţiei, aceste texte legale contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din aceasta, încalcã şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reglementãri care instituie şi garanteazã dreptul persoanei la protecţie împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Totodatã, este invocatã şi contradicţia faţã de art. 26 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 din Convenţie, norme prin care se instituie şi se garanteazã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi faţã de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. De exemplu, prin <>deciziile nr. 648/2006 , nr. 162/2007, nr. 383/2007, nr. 597/2007 şi nr. 978/2007, Curtea a reţinut, în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii şi la protejarea vieţii private şi de familie.
Întrucât faţã de cele statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce stau la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte aspectele de fapt, ce ţin de situaţia fiecãrui solicitant, invocate în aceste cauze, precum şi cele de interpretare şi aplicare a legii, Curtea Constituţionalã a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, cã acestea constituie un atribut suveran al instanţei judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Chen Zhenliang, Sun Yumei, Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 6.520/302/2007, nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, precum şi de Lin Feiyue, Moyor Phillip, Lin Cong şi Ye Weiycong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006, nr. 21.334/3/2007 şi nr. 16.630/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
