Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 224 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 26 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hegemons" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarul instanţei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie pretins a fi incalcate. Se considera însã ca judecãtorul-sindic nu realizeazã activitate de judecata şi, în consecinta, nu are competenta de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.615/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hegemons" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, "ating existenta drepturilor debitorului de a-şi conduce activitatea, fiind astfel în contradictie cu textele de principiu ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie". Astfel se apreciazã ca textele criticate contravin art. 49 din Constituţie, deoarece ridicarea drepturilor debitorului de a-şi conduce activitatea "nu se face în situaţiile limitative prevãzute de art. 49 alin. (1)". În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) se susţine ca prin art. 10 lit. d) şi art. 79 din lege "nu se mai asigura libertatea comerţului, întrucât libertatea comerţului presupune tocmai posibilitatea ca debitorul sa-şi conducã activitatea asa cum crede de cuviinţã, cu respectarea legilor în vigoare" şi în felul acesta se "creeazã cadrul favorabil de manifestare a posibilitãţilor de violare a proprietãţii private", ceea ce este contrar prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandusi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât "susţinerile debitoarei nu-şi gãsesc reflectarea în textele legii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenta, se arata ca textele criticate din <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, prevãd ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai administra bunurile din avere şi de a dispune de ele numai dacã acesta "nu şi-a declarat intenţia de reorganizare" sau "în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecãtorul-sindic", situaţii care dovedesc imposibilitatea redresarii activitãţii întreprinderii respective. Se mai arata ca atât desesizarea debitorului, cat şi celelalte mãsuri instituite prin art. 80-99 din legea criticata nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci constituie doar mijloace pentru a se evita fraudarea creditorilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale partii prezente la dezbateri, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
I. În legatura cu legalitatea sesizãrii de cãtre judecãtorul-sindic, prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca, în temeiul atribuţiilor ce îi revin potrivit art. 5 alin. (1), art. 6 şi <>art. 10 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, dispoziţii coroborate cu cele ale <>art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, judecãtorul-sindic "spune dreptul" şi hotãrârile sale sunt cu putere de executare silitã, având atât "jurisdictio", cat şi "imperium". Ca atare, rezulta ca judecãtorul-sindic realizeazã activitate de judecata ca judecãtor unic şi, în consecinta, poate sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţii de neconstituţionalitate.
II. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea.";
- Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecãtorul-sindic în condiţiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã poate adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Judecãtorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorialã. Cererea va putea fi admisã numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacã cererea este admisã, judecãtorul-sindic va dispune şi aplicarea de îndatã a dispoziţiilor prezentei secţiuni."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6), texte care au urmãtorul conţinut:
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
Prevederile de lege criticate nu numai ca nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera şi cu spiritul acestora, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare şi faliment şi care suferã pierderi continue din averea sa ori se afla în situaţia în care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate. În contextul procedurii speciale de executare silitã, instituitã prin <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt reglementate tocmai acele condiţii în care creditorii sa poatã fi plãtiţi, iar prin aceasta sa fie asigurate buna funcţionare a creditului şi respectarea obligaţiilor contractuale, esenţiale desfãşurãrii comerţului şi concurentei loiale.
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca textul nu are legatura cu cauza, întrucât dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute în titlul II din Constituţie, la care se referã art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea poate interveni, cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 79 din lege, numai dupã declanşarea procedurii complexe prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, în caz de încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, deci de insolventa comercialã, situaţie în care debitorul şi-a încãlcat obligaţia de a-şi plati datoriile pe care le are fata de creditori, conform obligaţiilor contractuale asumate. În aceste condiţii ridicarea dreptului debitorului aflat în încetare de plati de a-şi conduce activitatea comercialã pronunţatã de cãtre judecãtorul-sindic în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din lege este consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementatã de <>cap. III secţiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995 , republicatã, aplicabilã când nu mai exista posibilitatea reorganizãrii activitãţii debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai în vederea garantarii posibilitatii de plata a creanţelor creditorilor.
Dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, potrivit cãrora debitorul aflat în încetare de plati pierde dreptul de a-şi conduce activitatea comercialã, nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care stabilesc obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Aceasta deoarece mãsura ridicãrii dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, prin finalitatea ei, rãspunde în realitate cerintei asigurãrii unui cadru favorabil valorificãrii tuturor factorilor de producţie, vizând deci pe toţi agenţii economici, inclusiv debitorul şi creditorii, precum şi funcţionarea creditului.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu incalca nici dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, care declara "în condiţiile legii" inviolabilitatea proprietãţii private.
De altfel, dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constituţionale (spre exemplu prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001). Soluţia pronunţatã îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hegemons" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
