Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 223 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 78, art. 79 si ale art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 26 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78, art. 79 şi ale <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Internaţional Trading System" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.609/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune sa se facã apelul şi în Dosarul nr. 80C/2001, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Societatea Comercialã "Farom Italgom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.608/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal în acest dosar este prezent autorul exceptiei, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. De asemenea, Curtea dispune sa se facã apelul şi în dosarele nr. 82C/2001 şi nr. 83C/2001, al cãror obiect îl constituie tot excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78, art. 79 şi ale <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Otez Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã şi de Societatea Comercialã "Lux Production" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.605/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal este prezent pentru autorii excepţiilor consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, pune concluzii de conexare a dosarelor nr. 80C/2001, nr. 82C/2001 şi nr. 83C/2001. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 80C/2001, nr. 82C/2001 şi nr. 83C/2001 la Dosarul nr. 79C/2001.
Reprezentantul autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate solicita admiterea acestora pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarele instanţei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate, întrucât apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind incalcate. Se considera însã ca judecãtorul-sindic nu realizeazã activitate de judecata şi, în consecinta, nu are competenta de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 ianuarie 2001, pronunţate în dosarele nr. 7.609/1999 şi nr. 7.616/1999, şi prin încheierile din 10 ianuarie 2001, pronunţate în dosarele nr. 7.608/1999 şi nr. 7.605/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 79 şi ale <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţii ridicate de societãţile comerciale "Internaţional Trading System" - S.R.L. din Bucureşti, "Farom Italgom" - S.R.L. din Bucureşti, "Otez Impex" - S.R.L. din Bucureşti şi "Lux Production" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut este identic, se susţine, în esenta, ca "dispoziţiile art. 78 şi <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , asa cum a fost modificatã prin Legea nr. 99/1999, ating existenta drepturilor debitorului de a-şi conduce activitatea, fiind astfel în contradictie cu textele de principiu ale art. 41, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât prin ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele (<>art. 78 din Legea nr. 64/1995 ) se incalca principiul constituţional al protecţiei proprietãţii private consacrat de art. 41 din Constituţie, precum şi cel cuprins în art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie". Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, se invoca încãlcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 135 alin. (1) din Constituţie. În acest sens se arata ca în situaţia "în care nu pot fi contestate în cadrul procedurii creanţele pe care statul le are fata de debitorul aflat în lichidare, dar creanţele tuturor celorlalţi creditori pot fi contestate, este evident ca textele atacate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, potrivit cãrora «cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri»". Se apreciazã, de asemenea, ca acest text "afecteazã în general patrimoniul debitorului şi în particular dreptul sau de proprietate asupra bunurilor care urmeazã a fi executate (de bunãvoie sau silit) în vederea acoperirii creanţelor «de necontestat» ale statului, incalcandu-se dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie".
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia în dosarele nr. 7.609/1999, nr. 7.608/1999, nr. 7.616/1999 şi nr. 7.605/1999, apreciazã, ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, deoarece "susţinerile debitoarei nu îşi gãsesc reflectarea în textele legii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca <>art. 78 şi 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, prevãd ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai administra bunurile din avere şi de a dispune de ele, numai dacã acesta "nu şi-a declarat intenţia de reorganizare" sau "în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecãtorul-sindic", situaţii care dovedesc imposibilitatea redresarii activitãţii întreprinderii respective. Se mai arata ca atât desesizarea debitorului, cat şi celelalte mãsuri instituite prin art. 80-99 din legea criticata nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci constituie doar mijloace pentru a se evita fraudarea creditorilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
I. În legatura cu legalitatea sesizãrii de cãtre judecãtorul-sindic, prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca, în temeiul atribuţiilor ce îi revin potrivit art. 5 alin. (1), art. 6 şi <>art. 10 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, dispoziţii coroborate cu cele ale <>art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, judecãtorul-sindic "spune dreptul" şi hotãrârile sale sunt cu putere de executare silitã, având atât "jurisdictio", cat şi "imperium". Ca atare, rezulta ca judecãtorul-sindic realizeazã activitate de judecata ca judecãtor unic şi, în consecinta, poate sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţii de neconstituţionalitate.
II. Din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi din notele scrise ale autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate rezulta ca aceştia critica prevederile "art. 78 - <>art. 99 din cadrul secţiunii a 6-a din Legea nr. 64/1995 , republicatã, fata de dispoziţiile cuprinse în art. 16, 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţia României". În realitate, în toate dosarele, în motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate sunt formulate critici doar cu privire la dispoziţiile art. 78, art. 79 şi ale <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã. În consecinta, prin prezenta decizie Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe doar cu privire la constituţionalitatea acestor din urma dispoziţii din legea criticata.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea sunt neintemeiate şi, în consecinta, urmeazã sa fie repinse.
<>Art. 78 şi 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, stabilesc ca deschiderea procedurii falimentului ridica dreptul debitorului de a-şi mai administra bunurile din avere şi de a dispune de ele, dacã acesta nu îşi declara intenţia de reorganizare sau în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecãtorul-sindic. În asemenea situaţii judecãtorul-sindic poate ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea şi, admiţând motivat cererea formulatã în acest sens de cãtre un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã va dispune şi aplicarea de îndatã a dispoziţiilor referitoare la faliment.
Curtea Constituţionalã constata ca aceste texte de lege nu contravin, asa cum susţin autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), care statueazã cu privire la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, şi nu incalca nici art. 49 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Aceasta deoarece, asa cum stabileşte art. 79 alin. (2) din lege, ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea se hotãrãşte de cãtre judecãtorul-sindic "numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate", deci în situaţii care dovedesc imposibilitatea redresarii debitorului şi degradarea în continuare a situaţiei financiare a acestuia. Prin urmare, mãsurile dispuse de cãtre judecãtorul-sindic nu numai ca nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci, dimpotriva, conserva dreptul acestuia în cazul în care el nu mai este capabil sa îşi administreze bunurile şi sa îşi aducã la îndeplinire obligaţiile fata de creditorii sãi. Totodatã Curtea observa ca, în legatura cu constituţionalitatea <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, prin raportare la prevederile art. 49 din Constituţie, aceasta s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut ca, într-adevãr, "hotãrârea judecãtorului-sindic ingradeste exerciţiul dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, dar acest drept nu se încadreazã în categoria celor la care se referã art. 49 din Constituţie şi, prin urmare, nu se poate retine încãlcarea acestui text constituţional". Prin aceeaşi decizie s-a mai statuat ca "posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea se înscrie în reglementãrile menite sa asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti libertatea comerţului, concurenta loiala şi condiţiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". În consecinta, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, aceasta nu poate retine susţinerile autorilor excepţiilor referitoare la încãlcarea dispoziţiilor privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului stabilitã la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
O alta critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, dispoziţii potrivit cãrora "Nu vor fi supuse verificãrii creanţele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenţionale, datorate bugetului de stat sau celui local şi care sunt supuse legilor specifice". În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) care stabileşte ca statul ocroteşte proprietatea.
În esenta, se susţine ca prin dispoziţiile textului criticat statul este favorizat în executarea creanţelor sale bugetare şi astfel se incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, principiu stabilit la art. 16 din Constituţie, cu consecinta "atingerii proprietãţii debitorului, întrucât efectul corelativ al existenţei unei creanţe îl constituie obligaţia debitorului de a o achitã, [...]". Examinând aceasta critica, Curtea constata ca dispoziţia constituţionalã invocatã se referã la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu la raporturile dintre diferitele subiecte colective de drept. De asemenea, Curtea mai constata ca şi creanţele ce formeazã obiectul exceptarii prevãzute la alin. (2) al art. 90 din lege sunt supuse verificãrii legilor specifice, asa cum stabileşte însuşi textul a cãrui neconstituţionalitate este invocatã. Susţinerile privind încãlcarea art. 135 alin. (1) din Constituţie urmeazã sa fie inlaturate pentru aceleaşi argumente, formulate cu prilejul respingerii criticii de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 şi art. 79 din lege. Asa fiind, Curtea respinge şi excepţiile de neconstituţionalitate a <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 79 şi ale <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţii ridicate de societãţile comerciale "Internaţional Trading System" - S.R.L., "Farom Italgom" - S.R.L., "Otez Impex" - S.R.L. şi "Lux Production" - S.R.L., toate din Bucureşti, în dosarele nr. 7.609/1999, nr. 7.608/1999, nr. 7.616/1999 şi nr. 7.605/1999 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
