Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 223 din 21 aprilie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 223 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 13 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 9.515/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde partea Ioan Buşoi, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Adrian Marcel Stuparu a depus la dosar o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei pentru lipsã de apãrare.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, partea prezentã solicitã respingerea cererii de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 6 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.515/2004, Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 1.137/2004 pronunţate de Judecãtoria Deva, prin care aceastã instanţã a admis plângerea formulatã de partea vãtãmatã Adrian Marcel Stuparu, a desfiinţat soluţia pronunţatã în Dosarul nr. 1.761/P/2002 al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Reşiţa, iar, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, a reţinut cauza spre judecare, dispunând condamnarea inculpatului Ioan Buşoi pentru infracţiunea de şantaj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 123 alin. (2) şi ale art. 130 alin. (1) [devenite art. 124 alin. (3) şi, respectiv, art. 131 alin. (1) dupã republicarea Constituţiei], deoarece, prin încheierea de admitere pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã judecãtorul "se autosesizeazã" şi tot el, la urmãtorul termen, urmeazã sã pronunţe cel mai probabil o soluţie de condamnare. Se apreciazã cã, în condiţiile arãtate, "instanţa porneşte acţiunea penalã şi tot ea o judecã, ceea ce nu este permis conform principiilor constituţionale". Totodatã se aratã cã "parchetul este partea care trebuie sã susţinã acţiunea penalã", instanţa de judecatã neputându-se substitui parchetului, titular al acţiunii penale, pentru cã instanţa trebuie sã fie imparţialã şi sã reprezinte un factor de echilibru necesar pentru respectarea drepturilor atât ale societãţii reprezentate prin procurori, cât şi ale inculpatului.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã instituie o nouã "modalitate de limitare adusã principiului oficialitãţii procesului penal, alãturi de procedura plângerii prealabile a pãrţii vãtãmate". Astfel, "actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1", iar "cel care pune în mişcare acţiunea penalã în aceastã ipotezã, constituindu-se în acuzator principal şi trecând peste voinţa Ministerului Public, este persoana vãtãmatã la a cãrei plângere se pune în mişcare acţiunea penalã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu se aduce atingere dreptului constituţional al cetãţenilor referitor la înfãptuirea justiţiei, întrucât legea dã posibilitatea judecãtorului de a reţine cauza spre judecare atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, neputând constitui în sine o prezumţie de imparţialitate a acestui judecãtor. Mai aratã cã încheierea prin care instanţa admite plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã şi reţine cauza spre judecare poate fi atacatã cu apel sau cu recurs o datã cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recuratã, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, asigurându-se pe deplin respectarea atât a dispoziţiilor art. 124, cât şi a prevederilor art. 131 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã, "în absenţa opiniei instanţei de judecatã cu privire la excepţia invocatã, sesizarea Curţii Constituţionale nu este legalã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi legale sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (3) şi ale art. 131 alin. (1), având urmãtorul conţinut:
- Art. 124 (înfãptuirea justiţiei) alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 131 (Rolul Ministerului Public) alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauzã, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 73 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã instanţa de judecatã, pronunţându-se asupra plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. În limitele obiectului acestei categorii de cauze, pãrţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã au posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror. Rezultã cã prin încheierea pronunţatã instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipuleazã în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor".
De asemenea, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, cã prin textul de lege criticat nu sunt încãlcate prevederile constituţionale care consacrã imparţialitatea justiţiei. Astfel, dupã învestirea instanţei în condiţiile prevãzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, acţiunea penalã se exercitã tot de cãtre procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauzã, poate sã cearã condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal, neputându-se susţine, aşadar, cã prin admiterea plângerii, reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, se realizeazã o "substituire" a Ministerului Public de cãtre instanţa de judecatã, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la imparţialitatea justiţiei [art. 124 alin. (3)] şi la rolul Ministerului Public [art. 131 alin. (1)].
Totodatã faptul cã judecãtorul pronunţã o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã nu constituie în sine o prezumţie a lipsei imparţialitãţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei, atunci când o reţine spre judecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Aceasta întrucât, aşa cum s-a arãtat, judecata finalizatã prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. De altfel, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi în cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor şi în ipoteza soluţionãrii cauzei dupã admiterea plângerii şi desfiinţãrii actului atacat, judecãtorul are posibilitatea sã îşi manifeste rolul activ şi sã efectueze o cercetare judecãtoreascã eficientã în vederea aflãrii adevãrului, nefiind afectate în nici un fel garanţiile de independenţã şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 alin. (2) şi (3) din Legea fundamentalã. Altfel spus, nu este obligatoriu ca instanţa de judecatã, reţinând cauza spre judecare, sã pronunţe în toate cazurile o hotãrâre de condamnare a inculpatului, ci, ţinând seama de normele şi principiile care guverneazã funcţionarea puterii judecãtoreşti, inclusiv de principiile independenţei şi imparţialitãţii judecãtorilor, aceasta sã pronunţe soluţia care se impune conform legii.
Aceste argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.

Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 9.515/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016