Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 223 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 15 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 având ca obiect reconstituirea vechimii în munca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile <>art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 creeazã discriminãri între persoanele aflate în activitate, care pot sa îşi reconstituie vechimea în munca, şi cele pensionate care nu mai au aceasta posibilitate. Sunt incalcate astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi, prin urmare, solicita admiterea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.396/2002, Judecãtoria Slobozia, judeţul Ialomita, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanta judecãtoreascã.
Judecãtoria Slobozia, autorul exceptiei de neconstituţionalitate, arata în încheiere ca dispoziţiile <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie. În motivarea exceptiei instanta arata ca, în cadrul atribuţiilor de conducere şi coordonare a administraţiei publice, sarcina "de a asigura pãstrarea şi arhivarea în bune condiţii a actelor ce prezintã interes" revine statului, iar nu celui care urmãreşte reconstituirea vechimii în munca, or, "dreptul acestuia la stabilirea vechimii în munca şi a dreptului la pensie este limitat prin obligaţia ce-i revine de a face dovada cu acte ca arhiva a fost distrusa, în condiţiile în care instituţiile publice nu-i pot elibera astfel de acte, iar arhiva, se pare ca, a dispãrut în alte condiţii decât distrugerea". Mai arata ca prevederea potrivit cãreia numai persoana aflatã în raporturi de munca poate cere reconstituirea vechimii în munca "contravine art. 21 din Constituţie prin aceea ca ingradeste dreptul persoanei de a-şi stabili vechimea în munca şi de a beneficia de pensie sau de alte drepturi".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât prevederile <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 "nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ce instituie egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi discriminãri, precum şi dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, ce prevãd dreptul cetãţenilor la pensie şi alte forme de asistenta socialã". De asemenea, aceste texte de lege nu contravin nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, deoarece nu conţin reglementãri de natura sa ingradeasca exerciţiul acestui drept constituţional.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, deoarece: a) art. 14 alin. (1) interpretat în sens limitativ, conditionand reconstituirea vechimii în munca de dovedirea cu acte a distrugerii arhivelor, "contravine dreptului la pensie consfintit de art. 43 alin. (2) din Constituţie", iar lit. b) alin. (2) al aceluiaşi articol instituie "o discriminare între cetãţeni, în sensul ca cei care sunt încadraţi în munca pot solicita reconstituirea vechimii în munca, iar cei care nu sunt încadraţi în munca, nu pot face acest lucru, deşi şi ei au avut o activitate pe baza cãreia trebuie sa beneficieze de pensie sau alte drepturi".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "(1) În cazul în care se dovedeşte cu acte ca arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui, în condiţiile prezentului decret, activitatea care s-a depus pe baza unui contract de munca, funcţia, meseria sau specialitatea.
(2) Pot cere reconstituirea situaţiilor prevãzute la alin. (1) numai persoanele care depun activitatea pe baza unui contract de munca, cadrele permanente ale Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne şi membrii cooperativelor meşteşugãreşti."
În opinia instanţei judecãtoreşti, autorul exceptiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.";
- Art. 43 alin. (2): "Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele:
Alin. (1) al <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 conditioneaza folosirea procedurii speciale pentru reconstituirea vechimii în munca, respectiv activitatea care s-a depus pe baza unui contract de munca, funcţia, meseria sau specialitatea, de dovedirea "cu acte" a faptului ca arhivele în care se pastrau documentele din care rezulta aceste situaţii "au fost distruse". Aceasta condiţionare limiteazã în mod nejustificat posibilitatea cetãţenilor de a cere reconstituirea vechimii în munca. Imposibilitatea obţinerii unor acte doveditoare a activitãţii depuse pe baza unui contract de munca nu este determinata, în cele mai frecvente cazuri, de distrugerea completa a unor arhive. Arhivele respective s-ar putea sa fi dispãrut, fãrã sa fie distruse, s-ar putea sa fi dispãrut ori sa fi fost distruse doar o parte din documente sau, datoritã altor situaţii similare, sa nu se mai gãseascã actele doveditoare a activitãţii depuse de anumite persoane. Chiar şi în cazul distrugerii unor arhive, rareori exista posibilitatea dovedirii cu acte a acestui fapt. Prin urmare, categoriile de cetãţeni care nu pot obţine acte oficiale pentru dovedirea activitãţii depuse pe baza unui contract de munca şi nici nu pot dovedi cu acte ca arhivele au fost distruse nu îşi pot exercita drepturile în condiţii egale cu celelalte categorii de cetãţeni, textul de lege examinat instituind o discriminare contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 , acestea instituie, de asemenea, o discriminare între cetãţeni, contrarã principiului egalitãţii în fata legii, statuat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, permitand sa ceara reconstituirea vechimii în munca, printr-o procedura specialã, doar "persoanele care depun activitate pe baza unui contract de munca, cadrele permanente ale Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne şi membrii cooperativelor meşteşugãreşti", excluzând de la acest drept persoanele care, indiferent din ce motive, au încetat raporturile de munca sau de serviciu.
Cele doua categorii de cetãţeni se afla strict formal în situaţii diferite, unii în activitate şi alţii nu, dar aceasta nu justifica tratamentul juridic diferenţiat, întrucât, în ceea ce priveşte substanta dreptului pretins, situaţia lor este identicã: fiecare a desfãşurat activitate în baza unor raporturi de munca ori de serviciu într-o perioada pe care nu o pot dovedi, fãrã culpa lor, prin acte originale.
Cetãţenii care nu mai sunt în activitate, precum şi cei care nu pot dovedi cu acte faptul ca arhivele au fost distruse nu pot obţine confirmarea perioadei în care au depus activitate pe baza de contract de munca, confirmare care le-ar fi necesarã pentru a putea beneficia de pensie sau de alte drepturi de asigurãri sociale. Curtea constata, asadar, ca dispoziţiile <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 sunt contrare şi prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie.
Curtea retine, de asemenea, şi încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie prin îngrãdirea liberului acces la justiţie, deoarece condiţionarea stricta de textul de lege examinat a posibilitatii cetãţenilor de a cere reconstituirea activitãţii depuse pe baza de contract de munca ingradeste exerciţiul dreptului unor categorii de cetãţeni de a solicita şi de a obţine realizarea unor interese legitime prin intermediul justiţiei.
Curtea Constituţionalã, având a se pronunţa într-o situaţie analoagã cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlãturarea unor inechitati în salarizarea personalului, prin care se acorda beneficiul încadrãrii în grupele I şi II de munca pentru perioadele anterioare doar celor aflaţi în activitate la data intrãrii în vigoare a decretului-lege, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999) a statuat ca "apare discriminatorie recunoaşterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încã în activitate la locuri de munca sau în activitãţi caracterizate prin condiţii deosebite, nu şi în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleaşi condiţii, dar înainte de intrarea în vigoare a <>Decretului-lege nr. 68/1990 , au încetat raporturile de munca". În consecinta, Curtea a admis excepţia şi a constatat neconstituţionalitatea textului de lege examinat.
Deşi <>Decretul nr. 92/1976 , la fel ca şi <>Decretul-lege nr. 68/1990 , a fost adoptat anterior Constituţiei din 1991, Curtea nu poate retine abrogarea sa implicita, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Curtea retine şi în cazul dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 92/1976 , ca şi în cazul dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , ca acestea "nu sunt neconstituţionale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetãţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeaşi situaţie" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 şi constata ca dispoziţiile <>art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca sunt neconstituţionale în mãsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în munca, în condiţiile reglementate prin acest decret.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
