Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 222 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 331 din 12 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 5.940/2003 al Judecãtoriei Focşani.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2006, în prezenţa pãrţilor Nicolae fiuţoiu, Viorel Necula şi Zamfir Niţu, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţã din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 23 februarie 2006, 2 martie 2006 şi 7 martie 2006.
La acea datã pãrţile prezente au solicitat respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale contestate nu vin în contradicţie cu nici o dispoziţie constituţionalã.
În concluziile sale reprezentantul Ministerului Public a susţinut cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, fiind încãlcate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un tribunal imparţial. S-a motivat, în esenţã, cã judecãtorul care admite plângerea şi desfiinţeazã hotãrârea procurorului, pe baza probelor existente şi apreciate ca suficiente, dispune prin încheiere judecarea cauzei, exercitând astfel atribuţii specifice atât funcţiei de acuzare (punerea în mişcare a acţiunii penale), cât şi funcţiei de judecatã (judecarea cauzei în fond).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.940/2003, Judecãtoria Focşani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Surdeanu în dosarul cu numãrul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, prin care se desfiinţeazã ordonanţa parchetului şi se reţine cauza spre judecatã, "reprezintã o mãsurã a judecãtorului prin care acesta pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã". Astfel, prin aceste dispoziţii "se atribuie judecãtorului prerogative care ţin de funcţia acuzatoare a procesului penal şi în acelaşi timp prerogative ale instanţei care trebuie sã decidã în mod imparţial". Mai aratã cã judecãtorul care desfiinţeazã ordonanţa sau rezoluţia de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale şi reţine cauza spre judecare nu poate fi considerat ca fiind "o instanţã imparţialã", deoarece şi-a exprimat opinia cu privire la existenţa infracţiunii, iar judecarea ulterioarã a cauzei are un caracter formal, neasigurându-se caracterul echitabil al procesului.
Judecãtoria Focşani apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii se aratã cã prevederile criticate nu aduc atingere dreptului constituţional al cetãţenilor de a beneficia de un proces echitabil, apreciindu-se cã prin soluţia de admitere a plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare se asigurã deplina respectare a prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile pãrţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
"Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor."
În motivarea excepţiei autorul acesteia invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la imparţialitatea justiţiei. De asemenea, mai este invocatã şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi imparţialitãţii justiţiei, câtã vreme instanţa învestitã cu plângerea întemeiatã pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, admiţând aceastã plângere, se substituie procurorului, iar, pe de altã parte, îşi exprimã anterior pãrerea cu privire la hotãrârea ce ar putea fi datã în cauzã. În acest sens se apreciazã cã în încheierea de admitere, pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c), judecãtorul îşi exprimã opinia cu privire la existenţa infracţiunii, iar judecarea ulterioarã a cauzei are un caracter formal, neasigurându-se caracterul echitabil al procesului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele:
Deşi prin <>Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 18 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în faţa Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, Curtea constatã cã în cauza de faţã nu este incidentã excepţia puterii de lucru judecat, critica de neconstituţionalitate raportându-se în prezenta cauzã la alte texte din Constituţie decât cele faţã de care s-a examinat excepţia soluţionatã prin decizia menţionatã. În consecinţã, Curtea va proceda la examinarea în fond a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã.
Examinând excepţia în raport de noile motive de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 73 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, statuând cã acest text de lege este constituţional.
În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut cã instanţa de judecatã, pronunţându-se asupra plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. În limitele obiectului acestei categorii de cauze, pãrţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã au posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia datã de procuror.
Aşadar, prin încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, de admitere a plângerii, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare, instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipuleazã în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor".
În sensul celor arãtate, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã asigurã posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac stabilite de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru motivele învederate nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare prin textele criticate a prevederilor constituţionale care consacrã imparţialitatea justiţiei. Astfel, dupã învestirea instanţei în condiţiile prevãzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, acţiunea penalã se exercitã tot de cãtre procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauzã, poate sã cearã condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal, neputându-se susţine aşadar cã prin admiterea plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã se realizeazã o "substituire" a Ministerului Public de cãtre instanţa de judecatã, în contradicţie cu principiul imparţialitãţii justiţiei.
Totodatã, faptul cã judecãtorul învestit cu soluţionarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã pronunţã o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã nu constituie în sine o prezumţie a lipsei imparţialitãţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei, atunci când o reţine spre judecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Aceasta întrucât, aşa cum s-a arãtat, judecata finalizatã prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei.
De altfel, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi în cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor şi în ipoteza soluţionãrii cauzei dupã admiterea plângerii şi desfiinţarea actului atacat, judecãtorul are posibilitatea sã-şi manifeste rolul activ şi sã efectueze o cercetare judecãtoreascã eficientã în vederea aflãrii adevãrului, nefiind afectate în nici un fel garanţiile de independenţã şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În sfârşit, prin <>Decizia nr. 172 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, şi prin <>Decizia nr. 288 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, Curtea a reţinut cã "judecarea cauzei de cãtre instanţã dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã implicã participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din aceastã calitate".
Drept urmare, instanţa, nici în judecarea plângerii şi nici în judecarea în fond a cauzei, nu îndeplineşte acte de urmãrire penalã specifice fazei urmãririi penale şi procurorului, ci numai acte de judecatã şi dã numai soluţii judiciare de competenţa instanţei, a judecãtorului. Administrarea de probe noi, refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmãrire penalã, ci acte judiciare, prevãzute de lege pentru stabilirea adevãrului şi a elementelor rãspunderii penale - pentru a da o hotãrâre temeinicã şi legalã.
Atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în cauza prezentã, neexistând temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 5.940/2003 al Judecãtoriei Focşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
OPINIE SEPARATĂ
Nu împãrtãşesc soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin (8) lit. c) din Codul de procedurã penalã, adoptatã cu majoritate de voturi, pentru urmãtoarele considerente:
În sistemele moderne de drept procesual penal - atât în cele care conservã elemente ale procesului de tip inchizitorial, cât şi în cele caracterizate prin contradictorialitate în toate fazele procesului - funcţia de acuzare este separatã de funcţia de judecatã. Judecãtorul nu porneşte din oficiu acţiunea penalã, el este învestit cu judecarea faptelor prevãzute de legea penalã fie de cãtre procuror, fie de cãtre partea vãtãmatã - în cazurile limitativ prevãzute de lege, în care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Aceastã separare a funcţiei de acuzare de funcţia de judecatã garanteazã imparţialitatea justiţiei - trãsãturã definitorie, consacratã prin art. 124 alin. (2) din Constituţia României - şi dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reglementarea cuprinsã în art. 278^1 alin (8) lit. c) din Codul de procedurã penalã contravine principiilor evocate mai sus în mãsura în care permite ca judecarea cauzei în primã instanţã sã se facã de acelaşi judecãtor care a dispus desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate cãci, în aceastã ipotezã, el va exercita atât funcţia de acuzare, cât şi funcţia de judecatã.
În acest sens, este de reţinut cã prin rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã verificatã şi desfiinţatã de judecãtor, procurorul a stabilit fie cã fapta penalã reclamatã nu existã, fie cã fapta nu întruneşte trãsãturile constitutive ale unei infracţiuni, fie cã, în sfârşit, deşi fapta comisã este prevãzutã de legea penalã, fãptuitorul nu poate fi tras la rãspundere penalã pentru cã existã o altã cauzã de împiedicare a exercitãrii acţiunii penale, prevãzutã de art. 10 din Codul de procedurã penalã.
Art. 278^1 alin (8) lit. c) din Codul de procedurã penalã prevede cã instanţa desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare atunci "când probele administrate la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei", ceea ce implicã constatarea judecãtorului cã nu existã cauza de împiedicare a exercitãrii acţiunii penale avute în vedere de procuror - altfel, soluţia datã de acesta nu ar fi fost desfiinţatã - şi cã fãptuitorul este vinovat şi poate fi tras la rãspundere penalã.
În felul acesta încheierea prin care judecãtorul desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã dobândeşte caracterul unui act procesual de punere sub acuzare sau, în termenii Codului de procedurã penalã, de punere în mişcare a acţiunii penale. Din acest moment judecãtorul care a pronunţat încheierea nu mai prezintã - în desfãşurarea judecãţii în primã instanţã - garanţia de imparţialitate impusã de normele constituţionale şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Consecvent cu premisele reglementãrii, şi anume cã nu existã nici o cauzã de împiedicare a exercitãrii acţiunii penale şi cã probele administrate la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, ar urma ca sentinţa ce se va pronunţa în urma judecãrii sã fie numai o sentinţã de condamnare. Or, este evident cã judecata care ar conduce la pronunţarea unei asemenea sentinţe de cãtre însuşi judecãtorul care a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã ar fi contrarã principiilor imparţialitãţii şi echitãţii justiţiei evocate mai sus.
Pentru aceste motive opinez cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale trebuia sã fie reconsideratã în sensul constatãrii neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 alin (8) lit. c) din Codul de procedurã penalã, în mãsura în care permit ca judecarea cauzei în primã instanţã sã se facã de acelaşi judecãtor care a dispus desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate.
Judecãtor,
Nicolae Cochinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
