Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mihail Venghiac în Dosarul nr. 1.072/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, încãlcând astfel dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.072/P/2004, Curtea de Apel Constanţa Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mihail Venghiac în cadrul judecãrii recursului penal declarat împotriva Deciziei nr. 526 din 21 septembrie 2004 pronunţatã de Tribunalul Constanţa. Autorul excepţiei a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 208-209 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 83 din Codul penal, potrivit cãrora, dacã în cursul termenului de încercare condamnatul a sãvârşit din nou o infracţiune, are loc revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, ceea ce încalcã "prevederile referitoare la egalitatea în drepturi şi imparţialitatea justiţiei prevãzute de art. 16, art. 124 şi art. 126 din Constituţie".
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu contravin vreunui drept fundamental sau vreunui principiu constituţional".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neîncãlcând vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 124 şi art. 126 nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în cazul sãvârşirii unei infracţiuni nu aduce atingere sub nici o formã prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii. Cât priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate faţã de art. 124 şi art. 126 din Constituţie, considerã cã dispoziţiile invocate din Legea fundamentalã, prin conţinutul reglementãrii lor, nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Codul penal, conform cãrora: "Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã, dacã infracţiunea sãvârşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea sãvârşitã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de suspendare nu se mai aplicã sporul prevãzut de lege pentru recidivã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã autorul acesteia, deşi a solicitat instanţei judecãtoreşti - la termenul de judecatã din data de 23 noiembrie 2004 - amânarea pronunţãrii "în vederea motivãrii în scris a excepţiei", nu formuleazã nici un argument prin care sã susţinã neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci se limiteazã doar la indicarea textelor constituţionale pretins încãlcate.
Curtea reţine cã, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizãrile adresate Curţii Constituţionale pot fi fãcute în formã scrisã şi motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , rezultã cã de esenţa controlului de constituţionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizãrii. Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui pãrţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, raportând dispoziţiile legale criticate la textele constituţionale indicate de cãtre autor. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitãrii unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 .
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mihail Venghiac în Dosarul nr. 1.072/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
