Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 221 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 din Legea gospodariei comunale nr. 4/1981 , modificat prin Legea nr. 198/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 7 noiembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologicã pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal a rãspuns consilier juridic Ioana Carstoiu în calitate de reprezentant al Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta pune concluzii de respingere a exceptiei. Se apreciazã ca textul de lege criticat de autorul exceptiei este constituţional, deoarece nu contravine dispoziţiilor art. 16 şi 134 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prevederile <>art. 67 din Legea nr. 4/1981 nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, dispoziţii care nu au incidenta în cauza, întrucât sunt aplicabile în exclusivitate drepturilor şi obligaţiilor cetãţenilor, iar nu persoanelor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 10.579/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologicã pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti într-un dosar având ca obiect cererea adresatã de Regia Autonomã de Distribuţie a Energiei Termice din Bucureşti instanţei de judecata pentru ca autorul exceptiei sa fie obligat la plata majorãrilor de întârziere corespunzãtoare facturilor de energie termica neachitate în termen.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , în redactarea rezultatã dupã modificarea prin <>Legea nr. 198/1997 , contravin principiului egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece prevãd obligaţia plãţii penalitatilor de întârziere doar pentru consumatori, "neinstituindu-se o obligativitate similarã şi pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract." Se considera, de asemenea, ca textul de lege criticat incalca şi prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin adoptarea sa "legiuitorul s-a substituit uneia din pãrţi, stabilind clauze contractuale obligatorii".
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este nefondata, deoarece textul de lege criticat "este legal şi constituţional şi reprezintã cadrul general de aplicabilitate, ceea ce nu impieteaza asupra înţelegerii pãrţilor, concretizata în inserarea în contractul comercial a unei clauze penale în care sa se stabileascã un alt procent dupã care sa se calculeze penalitãţile de întârziere în cazul neexecutãrii obligaţiei asumate de parte sau executãrii ei cu întârziere".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea nr. 4/1981 este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca "art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, nu are incidenta cu privire la soluţionarea cauzei, întrucât instituie un principiu aplicabil numai pentru domeniul drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor". Se precizeazã, de asemenea, ca "stabilirea prin lege a cuantumului penalitatilor reprezentând majorãrile de întârziere [...] este determinata de necesitatea protejãrii interesului public, în condiţiile economiei de piata". În continuare se arata ca "nimic nu impiedica pãrţile contractante ca, la încheierea contractului, sa prevadã clauze privind plata de penalitãţi de întârziere sau alte clauze sanctionatorii în sarcina prestatorului, în cazul în care acesta nu îşi respecta propriile obligaţii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 48 din 9 iulie 1981, modificatã prin <>Legea nr. 198/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, având urmãtorul conţinut:
"Persoanele fizice şi persoanele juridice beneficiare ale serviciilor de gospodãrie comunalã sunt obligate sa achite valoarea facturilor în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plata. Plata se poate face şi din conturile curente deschise la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la unitãţi bancare.
Întârzierea în achitarea sumelor datorate dupã expirarea termenului de plata atrage majorãri de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar valoarea penalitatilor nu va depãşi cuantumul debitului.
Dacã sumele datorate, inclusiv majorãrile prevãzute la alin. 2, nu au fost achitate în termen de 45 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. 1, unitatea de gospodãrie comunalã prestatoare poate suspenda executarea contractului."
Autorul exceptiei susţine ca aceste prevederi legale incalca dispoziţiile art. 16 şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie. Din motivarea exceptiei însã rezulta ca s-a avut în vedere numai alin. (1) al art. 16 al alin. (1) şi art. 134. Prin urmare, controlul de constitutionalitate urmeazã sa se exercite prin raportarea dispoziţiilor legale criticate la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 134 alin. (1): "Economia României este o economie de piata."
1. Autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "a introdus doar pentru consumatori obligativitatea de a plati penalitãţi pentru întârziere în plata, neinstituindu-se o obligativitate similarã şi pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract". Examinând aceasta critica, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza. Principiul consacrat de acest text constituţional este aplicabil exclusiv în privinta egalitãţii cetãţenilor "în fata legii şi a autoritãţilor", iar nu şi cu privire la drepturile unor persoane juridice, subiecte ale raporturilor juridice contractuale. Sub acest din urma aspect sunt incidente principiile şi reglementãrile legii civile, punându-se astfel problema aplicãrii legii, iar nu constituţionalitatea acesteia.
2. În legatura cu critica potrivit cãreia prin <>art. 67 din Legea nr. 4/1981 "legiuitorul s-a substituit uneia din pãrţi, stabilind clauze contractuale obligatorii, incalcand astfel art. 134 alin. (1) din Constituţie", Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate, ca de altfel intreaga lege, nu conţin prevederi referitoare la încheierea obligatorie a contractului de prestãri de servicii şi nu reglementeazã nici forma sau conţinutul acestuia. Beneficiarul serviciilor are posibilitatea sa refuze plata facturilor sau sa pretindã despãgubiri de la partea prestatoare, în cazul în care aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract. Astfel art. 62 prevede ca "Furnizarea apei potabile şi industriale, a energiei termice, preluarea în reţeaua publica de canalizare a apelor stradale şi a celor de aceeaşi categorie, precum şi prestarea altor servicii de gospodãrie comunalã, cu caracter permanent sau periodic, se efectueazã pe baza de contract încheiat între unitãţile de gospodãrie comunalã şi beneficiari.
Contractele încheiate cu persoanele juridice sau fizice, beneficiare ale prestãrilor de servicii de alimentare cu apa sau de canalizare, vor cuprinde condiţiile privind cantitatea şi calitatea apelor furnizate sau evacuate, precum şi mãsurile ce se aplica, potrivit legii, în cazul nerespectãrii acestor condiţii."
Legea prevede obligaţia beneficiarului serviciilor de gospodãrie comunale de a achitã în termen preţul serviciilor de care a beneficiat şi de a plati penalizãrile de întârziere, în cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţia de plata în termen de 30 de zile de la primirea facturii, precum şi dreptul prestatorului de servicii de a suspenda executarea contractului, dacã beneficiarul nu plãteşte preţul şi penalitãţile nici într-un nou termen de 45 de zile dupã expirarea termenului iniţial de plata (art. 67). Aceste prevederi legale nu reprezintã însã clauze contractuale obligatorii, stabilite prin substituire în drepturile pãrţilor contractante, ci obligaţii legale, valabile indiferent de modul de formulare a clauzelor inserate în contract. Cu condiţia respectãrii acestor obligaţii legale pãrţile contractante au libertatea de a negocia şi de a stabili orice alte clauze, inclusiv clauze care sa vizeze obligaţiile furnizorului de energie. Scopul evident al reglementãrilor legale examinate este acela de a se asigura plata în termen a prestãrilor de servicii de gospodãrie comunale, pentru ca agentul economic furnizor sa-şi poatã continua activitatea de gospodãrie comunalã, la parametrii corespunzatori, cãtre toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. În acest context prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologicã pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
