Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 221 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 17 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionel Şerban în Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece Curtea Constituţionalã, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu are competenţa de a completa prevederea legalã supusã controlului, astfel cum solicitã autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 20 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 730/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Ionel Şerban într-un litigiu al cãrui obiect îl constituie acţiunea în pretenţii pentru repararea pagubelor suferite ca urmare a "privãrii de libertate în mod nelegal".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), respectiv art. 21 din Constituţie, precum şi art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale "în sensul cã respectivele dispoziţii procesual penale limiteazã în mod nejustificat dreptul la repararea prejudiciului cauzat în situaţia privãrii libertãţii în mod nelegal, prin impunerea existenţei unor condiţii preliminare declanşãrii acţiunii, respectiv stabilirea unei stãri de fapt prin intermediul unei ordonanţe a procurorului de revocare a mãsurii preventive, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal, înlãturând astfel posibilitatea obţinerii de despãgubiri pentru alte situaţii de privare a libertãţii în mod nelegal, situaţii vãdite, dar care nu pot fi constatate prin actele procesuale mai sus menţionate, în speţã - deţinerea ilegalã generatã de expirarea sau inexistenţa unui document justificativ al detenţiei".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã, în raport de situaţia concretã invocatã de reclamant în cererea sa privind acordarea de despãgubiri ca urmare a reţinerii sale ilegale, prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), respectiv art. 21 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Instanţa de judecatã mai aratã cã "aprecierea sa în sensul de mai sus are în vedere, însã, nu prevederile textului de lege invocat, ci omisiunea inserãrii în conţinutul alineatului arãtat şi a altor situaţii care pot determina privarea de libertate în mod nelegal a unei persoane pe o anumitã duratã de timp, cum ar fi deficienţele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale cãror atribuţii intrã luarea mãsurilor de punere în libertate a unei persoane, atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotãrâre judecãtoreascã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate invocatã, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu se referã la privarea nelegalã de libertate datoratã unor deficienţe organizatorice, iar pe de altã parte, atunci când se produc astfel de situaţii "se poate angaja rãspunderea penalã a autorului faptei de arestare nelegalã şi cercetare abuzivã (art. 266 din Codul penal) şi, de asemenea, rãspunderea civilã delictualã pentru fapta proprie a autorului faptei delictuale, urmând ca rãspunderea instituţiilor statului care au calitatea de comitent sã aibã ca temei legal direct prevederile art. 1000 alin. 3 din Codul civil privind rãspunderea civilã a comitentului pentru fapta prepusului".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu opresc pãrţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, în concordanţã cu art. 21 din Constituţie. Totodatã se apreciazã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de asemenea în motivarea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilitã, dupã caz, prin ordonanţã a procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţã a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j)."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2), referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", respectiv art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", precum şi pe cele ale art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la "Dreptul la libertate şi la siguranţã", deoarece se înlãturã "posibilitatea obţinerii de despãgubiri pentru alte situaţii de privare a libertãţii în mod nelegal, situaţii vãdite, dar care nu pot fi constatate prin actele procesuale menţionate în alin. 3 al art. 504 din Codul de procedurã penalã", în speţã, "deţinerea ilegalã în perioada 12-13 iunie 2003, ca urmare a unor deficienţe organizatorice ale sistemului judiciar care au determinat comunicarea cu întârziere a soluţiei instanţei de punere în libertate".
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în raport de normele constituţionale care consacrã accesul liber la justiţie, s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, în <>Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea, constatând cã textul de lege criticat este "o concretizare a principiului constituţional prevãzut de art. 52 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia «Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii [...]» şi, pe cale de consecinţã, realizarea dreptului la repararea de cãtre stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în condiţiile legii", a reţinut cã prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã "nu numai cã nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitãrii acestui drept, fiind în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cãrora procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege".
De asemenea, Curtea a statuat în aceeaşi decizie cã "reglementarea expresã a actelor procedurale prin care se constatã încãlcarea libertãţii individuale nu este de naturã a limita accesul liber la justiţie al acelor persoane care nu se regãsesc în unul dintre cazurile enumerate în art. 504 alin. 3, acestea având posibilitatea de a-şi valorifica dreptul în justiţie pe alte cãi legale. Orice persoanã interesatã se poate adresa justiţiei, dar în condiţiile legii şi urmând procedura prevãzutã de lege".
S-a mai arãtat cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus nici unei condiţionãri, competenţa de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitãri sau condiţionãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa.
Aceste argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.
De altfel, autorul excepţiei nu criticã textul art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea în conţinutul alineatului arãtat şi a altor situaţii care pot determina privarea de libertate în mod nelegal a unei persoane pe o anumitã duratã de timp, cum ar fi deficienţele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale cãror atribuţii intrã luarea mãsurilor de punere în libertate a unei persoane, atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotãrâre judecãtoreascã. Aceastã criticã excedeazã competenţei Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" şi, prin urmare, nu are competenţa de a completa prevederea legalã supusã controlului şi nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa faptul cã nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionel Şerban în Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
