Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 221 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecãtoriei Brãila. La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, asistat de avocat, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Apãrãtorul autorului exceptiei arata ca art. 337 din Codul de procedura penalã este neconstitutional, întrucât persoana cu privire la care se extinde procesul penal nu beneficiazã de drepturile recunoscute de lege în faza urmãririi penale, iar condamnarea se realizeazã în alte condiţii decât cele obişnuite. Autorul exceptiei invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, arãtând ca, analog situaţiei reglementate în articolul menţionat, art. 337 din Codul de procedura penalã permite judecãtorului sa dispunã extinderea procesului penal potrivit convingerilor sale, iar nu conform legii. În acest mod, judecãtorul devine acuzator şi se pronunţa anticipat asupra vinovatiei persoanei, contrar principiului prezumţiei de nevinovatie. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 martie 2002 Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al acelei instanţe. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece, reglementandu-se extinderea procesului penal cu privire la alte persoane în cursul judecaţii, fãrã a fi parcursã faza urmarii penale, se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. În susţinerea acestei excepţii autorul a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, considerând ca prin extinderea procesului penal fãrã sa se parcurga faza urmãririi penale, cu garanţiile procesuale pe care aceasta le presupune, se produce o discriminare a celor în cauza, ale art. 49, întrucât are loc o restrangere nejustificatã a unor drepturi şi libertãţi, ale art. 23 alin. (1), deoarece dispoziţiile criticate conduc la aplicarea unei pedepse în alte condiţii decât cele prevãzute de lege, ale art. 123, pentru ca înfãptuirea justiţiei se realizeazã cu încãlcarea drepturilor şi libertãţilor persoanei, precum şi cele ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 130 alin. (1) şi (2), întrucât, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, instanţele judecãtoreşti îşi depãşesc atribuţiile intrand în sfera competentei organelor de urmãrire penalã, iar Ministerul Public este împiedicat sa îşi exercite atribuţiile de apãrare a ordinii şi a drepturilor cetãţenilor. Judecãtoria Brãila apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autor, persoana cu privire la care s-a dispus extinderea procesului penal având posibilitatea sa solicite administrarea de probe în cursul cercetãrii judecãtoreşti. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile art. 130 alin. (1) din Constituţie, ci sunt în concordanta cu acestea, procurorul fiind singurul competent sa punã în mişcare acţiunea penalã atât în faza urmarii penale, cat şi în cursul judecaţii. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 din Constituţie, deoarece înfãptuirea justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti, în cauzele penale, are semnificatia infaptuirii acesteia în limitele prevãzute în actul de sesizare, persoana nemultumita putând folosi cãile de atac prevãzute de lege. În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Guvernul arata ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã nu contravin Constituţiei. Cu privire la prevederile art. 16 din Constituţie, se apreciazã ca textul criticat nu aduce atingere egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece "toate persoanele care dobândesc calitatea de inculpat în cursul judecaţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale, inclusiv dreptul de a propune probe în apãrare şi dreptul de a fi asistate de un apãrãtor, ales sau numit din oficiu, dupã caz". În ceea ce priveşte neconcordanta cu prevederile art. 23 alin. (9) din Constituţie, se considera ca art. 337 din Codul de procedura penalã nu reglementeazã stabilirea sau aplicarea vreunei pedepse, ci reglementeazã numai aspecte procedurale ale fazei de judecata, motiv pentru care, în opinia Guvernului, nu poate fi reţinutã vreo încãlcare a dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, sunt considerate ca fiind neintemeiate susţinerile potrivit cãrora extinderea procesului penal ar aduce atingere prevederilor constituţionale relative la înfãptuirea justiţiei şi la rolul Ministerului Public în desfãşurarea actului de justiţie. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "În cursul judecaţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o alta persoana, dar în legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana. Dacã instanta gãseşte cererea intemeiata, o admite şi procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplica în mod corespunzãtor." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 23 alin. (9): "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii."; - Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii. (2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; - Art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."; - Art. 130: "(1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. (2) Ministerul Public îşi exercita atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, întrucât extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se realizeazã, în cursul judecaţii, numai în cazul în care se descoperã date noi fie cu privire la participarea unei alte persoane la sãvârşirea faptei imputate inculpatului, fie cu privire la sãvârşirea unei fapte de cãtre o alta persoana, dar în legatura cu fapta imputatã inculpatului. Dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã, consacra principiul procesual penal, potrivit cãruia instanta de judecata nu se sesizeazã din oficiu, ci acţioneazã numai dacã este sesizatã potrivit legii. Astfel, numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane şi dacã declara ca pune în mişcare acţiunea penalã, instanta este obligatã sa procedeze la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta persoana, care se include astfel în obiectul judecaţii, potrivit art. 317 teza a doua din Codul de procedura penalã. Instanta judecãtoreascã trebuie sa manifeste un rol activ, care este în strânsã legatura cu scopul aflarii adevãrului cu privire la faptele şi împrejurãrile cauzei, precum şi cu privire la persoana fãptuitorului. Dacã însã procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligatã sa soluţioneze cauza în limitele în care a fost investitã prin actul de sesizare şi nu poate sa dispunã extinderea procesului penal din proprie initiativa. Prin urmare, Curtea constata ca dispoziţiile procesual penale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 123, 125 şi 130, deoarece înfãptuirea justiţiei prin instanţele judecãtoreşti are semnificatia judecãrii unei cauze penale în limitele prevãzute în actul de sesizare. Pe de alta parte, în cursul judecaţii, persoana cu privire la care a fost extins procesul penal beneficiazã de toate drepturile procesuale, inclusiv de acela de a cere administrarea probelor pe care le considera necesare, iar în cazul în care este nemultumita de soluţia data de un organ judiciar, are la dispoziţie suficiente modalitãţi de a contesta aceasta prin intermediul cãilor de atac. Astfel, nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 şi 49 din Constituţie, soluţionarea cauzei şi aplicarea pedepsei având loc dupã regulile obişnuite, ca în toate celelalte cazuri reglementate de lege, fãrã a se crea discriminãri sau a se restrânge exerciţiul anumitor drepturi, asa cum pretinde autorul exceptiei. De altfel, asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecãtoriei Brãila. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
