Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Brãila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã Societatea Comercialã "Vascoremo Company" - S.R.L. din Brãila, prin reprezentant legal, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, întrucât prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor art. 49 şi 135 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, arãtând ca textul de lege criticat este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale pretins incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.409/R/2000, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Brãila, având calitatea de parat într-un proces civil al cãrui obiect îl constituie acţiunea de obligare a sa la plata diferenţei valorice, rezultatã din reactualizarea preţului prestaţiilor executate în baza unui contract.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil "aduc atingere libertãţii contractuale şi principiului consensualismului, incalcand prevederile art. 49 din Constituţie care garanteazã dreptul agenţilor economici de a-şi exprima liber vointa de a contracta fãrã a le impune obligaţii fata de alte persoane juridice, obligaţii pe care nu şi le-au asumat, la care nu au consimţit". Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt norme de interpretare a convenţiei pãrţilor, iar "Temeiul de drept al acţiunii reclamantei îl constituie dispoziţiile art. 969, art. 1073 şi art. 1084 din Codul civil, iar pentru aceste dispoziţii nu s-a invocat neconstituţionalitatea".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive: Dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, adoptat în anul 1864, nu au "nimic comun cu intervenţia statului în economie. Acest text care se integreaza perfect în mecanismul contractual general, configurat de Codul civil roman, evoca ideea raportarii oricãrei convenţii la nivelul socioeconomic, în cadrul cãreia a fost încheiatã". De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci împreunã tind sa contribuie la pãstrarea echilibrului dintre partenerii unui contract, fãrã sa altereze vointa exprimatã de aceştia la încheierea contractului. Aceleaşi prevederi îşi au "izvorul şi în dispoziţiile art. 54 din Constituţie, conform cãrora cetãţenii trebuie sa îşi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Alin. 2 al art. 970 din Codul civil este în relatie directa cu primul alineat al aceluiaşi articol, care prevede condiţia executãrii contractelor cu buna-credinţa a pãrţilor contractante. "Or, aspectele referitoare la necesitatea observarii efectelor juridice produse de echitate, obicei şi lege reprezintã o consecinta şi o prelungire a bunei-credinţe, pe care trebuie sa o manifeste partenerii contractuali. În felul acesta, elementele menţionate se integreaza textului general existent în art. 54 din Constituţie. Prin urmare, prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt compatibile cu cele ale art. 134 şi cu cele ale art. 135 alin. (1) din Constituţie." În sfârşit, se mai arata ca textul de lege criticat nu are semnificatia unei restrangeri a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive: Efectul imediat al oricãrui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii. În scopul determinãrii intelesului exact al clauzelor contractului este necesar uneori, din partea celui chemat sa le aplice, un efort de adaptare, prin interpretarea acestora în cazul concret, adicã "prin cercetarea manifestãrii de vointa a pãrţilor, în strânsã corelatie cu vointa lor interna". Printre regulile generale de interpretare a contractelor se înscrie şi dispoziţia prevãzutã la art. 970 alin. 2 din Codul civil, potrivit cãreia convenţiile obliga pãrţile nu numai la ceea ce este prevãzut expres în clauzele contractuale, ci şi la toate urmãrile pe care le impune obligaţiei, dupã natura sa, legea, echitatea sau obiceiul. Din aceasta rezulta ca, pe lângã efectele expres arãtate, contractul produce şi alte efecte ce ţin de însãşi natura sa. Se susţine ca art. 970 alin. 2 din Codul civil este o regula de interpretare, care nu contrazice principiul obligativitatii contractului prevãzut la art. 969 din Codul civil, ci, dimpotriva, aceasta regula de interpretare este în strânsã legatura cu principiul amintit, întrucât interpretarea corecta a clauzelor contractului permite determinarea exactã a conţinutului obligaţiei insesi, astfel cum aceasta a fost conceputã de pãrţile contractante. Se mai susţine ca art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravine nici dispoziţiilor art. 49 din Constituţie şi nici principiului libertãţii contractuale. În ceea ce priveşte acest principiu se arata ca încheierea oricãrui contract este libera, însã el trebuie sa fie înţeles în sensul sau exact, şi anume acela de libertate condiţionatã de viata socialã şi de dispoziţiile legale. Or, includerea unor reguli de interpretare a contractelor nu reprezintã în nici un caz o limitare a acestei libertãţi, ci, dimpotriva, o modalitate de garantare a acesteia. Se considera ca în speta nu este relevanta invocarea principiului consensualismului sau încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, care au urmãtorul cuprins: "Ele [convenţiile] obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmãrile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligaţiei dupã natura sa."
Textele constituţionale invocate în motivarea exceptiei sunt urmãtoarele:
- Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piata.";
- Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca textul de lege criticat este contrar acestor dispoziţii din Legea fundamentalã, întrucât aduce atingere principiului libertãţii contractuale şi celui al consensualismului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 2 din Codul civil în raport cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale nu au nici o relevanta în cauza, deoarece acestea privesc restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale şi nicidecum restrangerea drepturilor civile, cum este, spre exemplu, libertatea contractualã, la care se referã textul de lege criticat.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intemeiata pe încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine, de asemenea, ca nici acestea nu au vreo legatura cu dispoziţia legalã examinata, întrucât ele prevãd funcţiile statului de a susţine economia de piata şi de a ocroti proprietatea, iar pe de alta parte, textul art. 970 alin. 2 din Codul civil cuprinde unele dispoziţii generale privitoare la efectul convenţiilor civile.
Nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia prevederile legale menţionate sunt contrare principiului consensualismului, care este un principiu de drept civil, deoarece controlul de constitutionalitate poate fi exercitat numai prin raportarea unor prevederi legale la dispoziţii sau principii constituţionale.
Fata de cele arãtate, se constata ca prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt constituţionale şi deci ca ele nu au fost abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Brãila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
