Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile art. 73 lit. a) din Codul penal, referitoare la depãşirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate, incalca prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, apreciind ca, în practica, starea de legitima apãrare este greu de dovedit. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 73 lit. b), autorul considera ca provocarea, fiind sãvârşitã prin violenta, reprezintã un atac material, direct, imediat şi injust, specific legitimei apãrãri.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca susţinerile autorului exceptiei, referitoare la dovedirea legitimei apãrãri, reprezintã o problema de aplicare şi de interpretare a legii, care este de competenta instanţei de judecata. De asemenea, se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate prevãd circumstanţele atenuante legale, determinate de vointa legiuitorului, şi nu de cea a instanţei de judecata. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viata, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca acestea nu sunt incalcate prin instituirea de cãtre legiuitor a unor circumstanţe atenuante. Ca urmare, se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 28.642/2000, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alexandru Pantea într-o cauza având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de vãtãmare corporalã grava, prevãzutã la art. 182 din Codul penal.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 22 privind dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, deoarece "caracteristicile legitimei apãrãri şi ale provocarii sunt stabilite de cãtre instanţele de judecata, în mod subiectiv, de multe ori printr-o apreciere eronatã a probelor", precum şi prevederile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãrã a explica în ce mod se realizeazã aceasta încãlcare.
Judecãtoria Craiova apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate, referitoare la depãşirea legitimei apãrãri şi a stãrii de necesitate şi la provocare, reprezintã, contrar susţinerilor autorului, o garantare a dreptului la viata şi la integritate fizica şi psihicã. De altfel, în considerarea acestui drept art. 44 din Codul penal include printre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei şi legitima apãrare. Instanta apreciazã ca "legiuitorul este singurul în mãsura sa decidã asupra oportunitãţii modificãrii textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care fapta sãvârşitã de inculpat sa poatã fi consideratã în stare de legitima apãrare sau provocare".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale. Legiuitorul este singurul în mãsura sa decidã cu privire la oportunitatea textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care o fapta poate fi consideratã a fi sãvârşitã în stare de legitima apãrare sau de provocare.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, care reglementeazã circumstanţele atenuante legale, în raport cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, este neîntemeiatã. Afirmatia autorului exceptiei în sensul ca instanţele pot da o apreciere eronatã probelor din dosar, retinand circumstanţã atenuantã a provocarii în loc de starea de legitima apãrare, nu poate fi primitã, întrucât într-o astfel de situaţie se pune în discuţie o chestiune de aplicare a legii, care excede controlului constituţional.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe atenuante:
a) depãşirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate;
b) sãvârşirea infracţiunii sub stãpânirea unei puternice tulburãri sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vãtãmate, produsã prin violenta, printr-o atingere grava a demnitãţii persoanei sau prin alta acţiune ilicitã grava."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."
De asemenea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul invoca şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut: "Dreptul la viata al oricãrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzatã cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionatã cu aceasta pedeapsa prin lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate reglementeazã împrejurãrile care constituie circumstanţe atenuante. Textul de lege stabileşte condiţiile în care persoana care a sãvârşit o fapta prevãzutã de legea penalã, depasind limitele legitimei apãrãri sau limitele stãrii de necesitate ori aflându-se în stare de provocare, poate beneficia de aceste circumstanţe atenuante, la momentul individualizarii pedepsei. Depãşirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate presupune existenta acestor stãri asa cum ele sunt caracterizate de lege, prin art. 44, respectiv art. 45 din Codul penal. Fapta sãvârşitã în aceste împrejurãri fie reprezintã o depasire nejustificatã, dar totuşi scuzabila, a limitelor legitimei apãrãri, fie are drept consecinta cauzarea unor urmãri vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat.
Pe de alta parte, provocarea sau scuza provocarii presupune sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre o persoana aflatã într-o stare de puternica tulburare sau emotie, determinata de conduita persoanei vãtãmate, produsã prin violenta, printr-o atingere grava a demnitãţii persoanei sau prin alta acţiune ilicitã grava. Condiţiile de existenta a provocarii sunt uşor de recunoscut în fapta concretã, astfel încât nu se poate susţine ca acestea sunt lãsate la aprecierea instanţelor judecãtoreşti. Chiar dacã provocarea este sãvârşitã prin violenta, aceasta nu poate fi confundata cu atacul material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol grav persoana celui atacat şi care creeazã o stare de legitima apãrare - cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, prevãzutã la art. 44 din Codul penal.
Prin urmare, Curtea constata ca prevederea de cãtre legiuitor a unor stãri, situaţii, împrejurãri care constituie circumstanţe atenuante reprezintã tocmai o garanţie a dreptului la viata şi la integritate fizica şi psihicã, astfel încât susţinerile autorului conform cãrora modul actual de reglementare a circumstanţelor atenuante ar fi contrar prevederilor art. 22 din Constituţie şi dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt neintemeiate.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecãtoriei Craiova.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
