Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 22 din 23 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla judecarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "VOGEL & NOOT AGROROM" Fabrica de maşini agricole - S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, având ca pãrţi autorul exceptiei, precum şi Ministerul Finanţelor, Direcţia Generalã a Vamilor şi Direcţia Regionala Vamalã Arad. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibila, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , şi ca nefondata, în ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate ale legii. Se arata ca dispoziţiile din lege care se referã la procedura prealabilã în fata organelor financiare au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã şi s-a constatat neconstituţionalitatea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.380/1999, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "VOGEL & NOOT AGROROM" - Fabrica de maşini agricole - S.A. din Arad, în cauza având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul exceptiei impotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Timişoara prin care i s-a respins acţiunea introdusã în baza <>Legii nr. 105/1997 . În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>Legii nr. 105/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În esenta, se susţine ca <>Legea nr. 105/1997 instituie un sistem de proceduri administrativ-jurisdicţionale care nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor şi "amana în mod nepermis perioada când partea se poate adresa instanţei pentru apãrarea dreptului vãtãmat [...]". Totodatã autorul exceptiei considera ca "prin taxele impuse, uneori exorbitante, constituie o condiţionare efectivã a exercitãrii dreptului constituţional al partii de a se adresa justiţiei". Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie Secţia de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 105/1997 este nefondata. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor <>art. 48 din Constituţie, se arata ca Legea nr. 105/1997 este o lege specialã având ca obiect soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Aceasta materie, potrivit <>art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , vizând "cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi a taxelor", este data în competenta organelor prevãzute "în legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta". În legatura cu critica privind pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care instituie liberul acces la justiţie, se apreciazã ca aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât, potrivit <>art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 , "impotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanta judecãtoreascã". În acest sens se face trimitere şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 11 din Constituţie Guvernul considera ca nici aceasta critica nu poate fi reţinutã, întrucât dispoziţiile constituţionale respective nu au legatura cu obligaţiile instituite pentru agenţii economici prin actul normativ criticat pentru neconstituţionalitate. Referitor la "asa-zisa încãlcare a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale" Guvernul apreciazã ca "procedura instituitã prin <>Legea nr. 105/1997 nu contravine textului menţionat, compatibilitatea sa urmând sa fie evaluatã în lumina caracteristicilor constitutive ale acestei proceduri, persoanele interesate având posibilitatea neingradita de a utiliza procedura respectiva în formele şi modalitãţile instituite de lege şi, în final, de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor privind sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997. Alin. 1 al <>art. 3 din Legea nr. 105/1997 a fost modificat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999. Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea criticilor sale de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 105/1997 au urmãtorul conţinut: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale."; - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." Invocand art. 11 din Constituţie, autorul exceptiei susţine ca au fost incalcate şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România, text care are urmãtorul conţinut: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice, ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca autorul acesteia susţine, în esenta, ca prevederile <>Legii nr. 105/1997 , prin care se instituie procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor privind sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Sub acest aspect Curtea constata ca dispoziţiile referitoare la procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor formulate de contestatori impotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor sunt cuprinse în <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1999 . Referitor la aceste prevederi legale Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000, şi a decis ca dispoziţiile cuprinse în <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , care se referã la procedura prealabilã administrativ-jurisdicţionalã în fata organelor din sistemul financiar, sunt neconstituţionale, întrucât contravin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text ce se referã la dreptul oricãrei persoane la un "proces echitabil", care sa se desfãşoare într-un "termen rezonabil". Cu acel prilej s-a reţinut, în esenta, ca, deşi în sine procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã nu este în contradictie cu exigenţele convenţiei, totuşi, prin modul în care este reglementatã în <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , aceasta procedura "impiedica desfãşurarea unui <<proces echitabil>>, întrucât sunt stabilite trei faze intermediare similare". Asa fiind, rezulta ca în prezenta cauza, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 urmeazã sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila. II. Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca prevederile <>Legii nr. 105/1997 , în ansamblu, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 48 din Constituţie privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica. Examinând aceste critici Curtea constata ca <>Legea nr. 105/1997 nu contravine art. 48 din Constituţie, care se referã la posibilitatea persoanei vãtãmate într-un drept al sau printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, în condiţiile prevãzute prin lege organicã. Conform prevederilor <>art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care este legea organicã la care se referã textul constituţional, "Cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevãzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de cãtre organele prevãzute de legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta". Legea specialã este <>Legea nr. 105/1997 , criticata pentru neconstituţionalitate. Or, potrivit <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , dupã parcurgerea procedurilor cu caracter prealabil, administrativ-jurisdicţionale, impotriva deciziei Ministerului Finanţelor "[...] se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanta judecãtoreascã prevãzutã în legea specialã de instituire a impozitelor şi taxelor contestate", iar impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate de judecãtorie sau de curtea de apel se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, dupã caz, în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiţii este evident ca dispoziţiile <>Legii nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât textul legii speciale prevede în mod expres accesul liber la justiţie şi în cazul acestor litigii de natura fiscalã. Pe de alta parte, nici prevederea unor taxe pentru exercitarea cãilor de atac în faza prealabilã, administrativ-jurisdicţionalã, a procedurii de contestare, prevãzutã de lege, nu reprezintã un temei pentru a se constata încãlcarea principiului liberului acces la justiţie. În aceasta privinta în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant ca instituirea unei taxe de timbru pentru exercitarea cãilor administrativ-jurisdicţionale nu este neconstitutionala. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum şi Decizia nr. 75 din 17 aprilie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 29 septembrie 1997. Considerentele şi soluţiile cuprinse în aceste decizii cu privire la taxele de timbru percepute în cadrul procedurilor administrativ-jurisdicţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii ale <>Legii nr. 105/1997 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6), precum şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "VOGEL & NOOT AGROROM" - Fabrica de maşini agricole - S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale <>Legii nr. 105/1997 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 ianuarie 2001.
PREŞEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Întrucât domnul judecãtor Florin Bucur Vasilescu se afla în imposibilitate de a semna, în locul sau semneazã, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civilã,
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
