Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 22 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 21 februarie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Myriam Gabriela Fãgãrãşanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Luciana Preda, precum şi partea Constanţa Ana Herlea, personal. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia. În acest sens, se susţine cã foştii proprietari ai unor imobile cu destinaţia de locuinţe, care au beneficiat de legi reparatorii în vederea restituirii acestora, sunt supuşi, în temeiul prevederilor legale criticate, unor proceduri care au drept consecinţã limitarea dreptului de proprietate. Se mai aratã cã se realizeazã, în fapt, restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, de cãtre stat, ca urmare a lipsirii titularului acestui drept de atributul folosinţei, în scopul protejãrii unei anumite categorii de cetãţeni. Aceastã restrângere a exerciţiului unui drept nu e justificatã de nici una dintre cauzele limitativ prevãzute de art. 53 din Constituţie şi nici nu poate fi legitimatã, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, de invocarea unui anumit context economic. De asemenea, se mai susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece protecţia socialã la care e obligat statul îi vizeazã numai pe chiriaşi, cu excluderea proprietarilor de imobile cu destinaţia de locuinţe, ce cad sub incidenţa textelor de lege criticate.
Partea Constanţa Ana Herlea solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.615/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Myriam Gabriela Fãgãrãşanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 16, 20 şi 44 din Constituţie. Se aratã cã prevederile <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 încalcã dreptul de proprietate şi creeazã o poziţie de inegalitate juridicã între chiriaşi şi proprietari. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , se aratã cã acestea reglementeazã un drept de locaţiune asupra unui imobil aflat în proprietatea altei persoane, fãrã ca aceasta din urmã sã-şi fi dat acordul în acest sens, fiind astfel încãlcate reglementãrile privitoare la proprietate cuprinse în primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã textele de lege criticate nu aduc nici o atingere dreptului de proprietate, ci acestea stabilesc condiţiile în care devin aplicabile prevederile legale privind contractele de închiriere a imobilelor restituite foştilor proprietari.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conţin o reglementare justificatã pe de o parte de "necesitatea ocrotirii intereselor unei anumite categorii de cetãţeni (...) (chiriaşii), într-un anumit context social-economic" şi pe de altã parte restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate este posibilã, cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente se apreciazã cã nu este încãlcat nici art. 20 din Constituţie. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 16 din Constituţie, deoarece proprietarii şi chiriaşii se aflã în situaţii juridice distincte, ceea ce justificã aplicarea unui regim juridic diferit.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Se aratã cã prevederile <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 stabilesc un cadru juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât acesta sã nu vinã în coliziune cu interesele legitime ale altor subiecte de drept sau cu interesele generale. Prin urmare, aceastã reglementare este conformã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, deoarece proprietarii imobilelor naţionalizate se aflã într-o situaţie diferitã de cea a chiriaşilor, ceea ce justificã, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unui tratament juridic diferit. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , se considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât "autorul excepţiei nu a indicat prevederile din instrumentele juridice internaţionale faţã de care textele de lege criticate ar fi în contradicţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum şi prevederile <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 13 din Legea nr. 10/2001 : "(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevãzute de prezenta lege sau prin hotãrâre judecãtoreascã sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
(2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în naturã, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi de personalul strãin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadã de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului."
<>Art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 :
- Art. 7: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizatã în baza prevederilor art. 1, rãmâne valabilã şi în cazul redobândirii imobilelor respective de cãtre foştii proprietari sau de moştenitorii acestora dupã intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 11: "(1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pânã la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 14: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţã chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru urmãtoarele motive:
a) locuinţa este necesarã pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia, numai dacã sunt cetãţeni români cu domiciliul în România;
b) locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevãzute la art. 13 lit. f)-i).
(3) Proprietarul este obligat sã îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b). În cazurile prevãzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.
(5) Chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacã locaţiunea nu s-a reînnoit. Chiriaşul este obligat sã plãteascã întreaga chirie, precum şi toate cheltuielile pentru servicii şi întreţinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinţa."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã este criticat numai alin. (1) al <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 , respectiv textul potrivit cãruia, "În cazul imobilelor restituite (...) prin hotãrâre judecãtoreascã, sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece creeazã o "inegalitate juridicã" între chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţe şi proprietarii acestora.
Curtea constatã însã cã finalitatea textului de lege criticat este de a reglementa situaţia contractelor de închiriere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, în scopul prevenirii unor stãri litigioase între chiriaşi şi proprietari, iar reglementarea adoptatã de legiuitor are caracterul unor mãsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar.
Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind încãlcarea, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie nu poate fi primitã. Chiriaşii şi proprietarii imobilelor cu destinaţia de locuinţe fac parte din categorii juridice diferite, astfel încât statutul lor juridic nu poate fi identic. În sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (de exemplu <>Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993), principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, prin urmare situaţia juridicã diferitã a anumitor categorii de persoane, respectiv chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţe şi proprietarii acestora, justificã aplicarea unui regim juridic diferit.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , în opinia autorului excepţiei aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor referitoare la dreptul de proprietate cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi implicit dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Curtea constatã cã prevederile legale criticate reglementeazã anumite cazuri în care opereazã prelungirea de drept a contractului de închiriere, şi anume în cazul în care, dupã intrarea în vigoare a acestui act normativ, foştii proprietari sau moştenitorii acestora redobândesc imobilele respective pe cale administrativã sau prin hotãrâre judecãtoreascã (<>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 ), precum şi în cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte obligaţia de notificare a chiriaşului, în vederea încheierii unui nou contract (art. 11). De asemenea, art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat prevede dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii, iar în alin. (2) sunt reglementate motivele pentru care nu opereazã reînnoirea contractului, respectiv dacã locuinţa este necesarã pentru a satisface nevoile de locuit ale proprietarului, ale soţului acestuia, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia, dacã locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 sau chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive.
În consecinţã, aceste texte de lege, prin dispoziţiile pe care le conţin referitoare la prelungirea raporturilor contractuale în materia contractului de închiriere, nu sunt de naturã a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât aceastã reglementare se referã exclusiv la drepturile locative ale chiriaşilor, şi nu la exercitarea dreptului de proprietate. De altfel, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu prin <>Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. Cele statuate în decizia anterior menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au invervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Curtea constatã astfel cã este neîntemeiatã critica referitoare la încãlcarea prevederilor referitoare la protecţia proprietãţii cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dimpotrivã, textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu alin. (2) al acestui articol, potrivit cãruia "Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general (...)".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor <>art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Myriam Gabriela Fãgãrãşanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
