Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 22 din 12 mai 2008  privind recursul in interesul legii, referitor la aplicarea art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 22 din 12 mai 2008 privind recursul in interesul legii, referitor la aplicarea art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedura penala

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 12 mai 2009

Dosar nr. 4/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, în legãturã cu compatibilitatea judecãtorului care a soluţionat propunerea de arestare preventivã în cursul urmãririi penale de a participa ulterior, în aceeaşi cauzã, la soluţionarea cererii de prelungire a mãsurii arestãrii preventive.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã judecãtorul care a soluţionat propunerea de arestare preventivã nu este incompatibil, potrivit art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultimã din Codul de procedurã penalã, sã judece în acelaşi dosar o cerere de prelungire a acestei mãsuri.

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la compatibilitatea judecãtorului, care a soluţionat propunerea de arestare preventivã în cursul urmãririi penale, de a soluţiona în aceeaşi cauzã şi cererea de prelungire a mãsurii arestãrii preventive.
Astfel, unele instanţe au considerat cã judecãtorul care a soluţionat propunerea de arestare preventivã în cursul urmãririi penale este incompatibil sã judece, în aceeaşi cauzã, o cerere de prelungire a mãsurii arestãrii preventive, admiţând astfel cererile de abţinere formulate în temeiul art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultimã din Codul de procedurã penalã.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã într-un asemenea caz nu existã stare de incompatibilitate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în dispoziţiile art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultimã din Codul de procedurã penalã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În legãturã cu cazurile de incompatibilitate a judecãtorului, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 46-48 din Codul de procedurã penalã, este de observat cã în art. 48 alin. 1 lit. a) din acest cod se prevede cã "judecãtorul este de asemenea incompatibil de a judeca", dacã în cauza respectivã "a pus în mişcare acţiunea penalã sau a dispus trimiterea în judecatã ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecatã, a soluţionat propunerea de arestare preventivã ori de prelungire a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale".
Prin prevederile acestui text, codul nostru de procedurã penalã introduce şi consacrã în procesul penal un principiu fundamental, menit sã asigure şi sã garanteze desfãşurarea unui proces echitabil, principiul separãrii funcţiilor de urmãrire de cele de judecatã.
Potrivit acestui principiu, prezent în toate codurile de procedurã penalã din statele Uniunii Europene, în procesul penal se exercitã 4 funcţii judiciare, şi anume:
- funcţia de urmãrire penalã, realizatã de cãtre poliţia judiciarã şi procuror în prima fazã nepublicã a procesului penal, în cadrul cãreia se strâng probele cu privire la existenţa infracţiunii, identificarea autorului faptei şi pentru a se stabili dacã sunt sau nu temeiuri de trimitere în judecatã;
- funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertãţilor fundamentale în cursul urmãririi penale, care revine şi se exercitã de cãtre un judecãtor, denumit, în unele sisteme de drept procesual, de drepturi şi libertãţi;
- funcţia de verificare a trimiterii în judecatã şi a netrimiterii în judecatã, realizatã de un alt judecãtor, denumit, în unele state ale Uniunii Europene, judecãtor de camerã preliminarã, iar în altele, judecãtor de instrucţie;
- funcţia de judecatã, pe care o realizeazã în faza de judecatã instanţele judecãtoreşti.
Reglementãrile din codurile de procedurã penalã prevãd cã aceste funcţii se exercitã separat şi independent una faţã de cealaltã şi cã ele între ele, precum şi cei care le realizeazã sunt incompatibili în exercitarea lor.
Revenind la textul art. 48 alin. 1 lit. a) din actualul Cod de procedurã penalã, este de remarcat cã acesta reglementeazã tocmai separaţia care trebuie sã existe între funcţia de dispoziţie asupra dreptului constituţional fundamental la libertate în cursul urmãririi penale, pe care o exercitã judecãtorul în faza de urmãrire penalã, când soluţioneazã propunerea de arestare preventivã şi de prelungire a acesteia, şi funcţia de judecatã, pe care nu o mai poate exercita acelaşi judecãtor în faza de judecatã, pentru cã prin exercitarea unei funcţii judiciare în faza de urmãrire penalã el devine incompatibil sã exercite o funcţie de judecatã în aceeaşi cauzã în faza superioarã de judecatã a procesului penal.
Problema ce face obiectul recursului în interesul legii nu este însã aceea a incompatibilitãţii dintre funcţia de urmãrire şi cea de judecatã, ci ea se referã la situaţia în care acelaşi judecãtor, în aceeaşi fazã de urmãrire penalã, este compatibil sau nu sã soluţioneze cererea de prelungire a mãsurii arestãrii preventive, dupã ce tot el, anterior, a soluţionat, în aceeaşi cauzã, propunerea de arestare preventivã.
Evident cã într-o asemenea situaţie nu ne aflãm în prezenţa unei incompatibilitãţi dintre cele la care se referã textul art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, pentru cã atât soluţionarea propunerii de arestare preventivã, cât şi soluţionarea cererii de prelungire a arestãrii preventive sunt realizate în exercitarea aceleiaşi funcţii de dispoziţie asupra dreptului constituţional la libertate în aceeaşi fazã de urmãrire penalã, şi nu în faze procesuale diferite, şi, drept urmare, nu opereazã incompatibilitatea dintre prerogativele specifice judecãtorului care soluţioneazã cereri de restrângere a unor drepturi fundamentale în faza de urmãrire penalã şi cele ale judecãtorului care judecã cauza în faza de judecatã şi care are a se pronunţa periodic asupra legalitãţii şi temeiniciei unor asemenea mãsuri.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã judecãtorul care a soluţionat în cursul urmãririi penale propunerea de arestare preventivã nu devine incompatibil sã soluţioneze ulterior, în aceeaşi cauzã, în aceeaşi fazã de urmãrire penalã, cereri care au ca obiect prelungirea arestãrii preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, stabilesc:
Judecãtorul care a soluţionat în cursul urmãririi penale propunerea de arestare preventivã nu devine incompatibil sã soluţioneze ulterior, în aceeaşi cauzã, cereri care au ca obiect prelungirea arestãrii preventive.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 mai 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei

----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016