Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 22 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penala
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 23 aprilie 1998
Mihai Constantinescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã, invocatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 2.342/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 19 ianuarie 1998, în prezenta lui Petre Corneliu şi în lipsa celorlalte pãrţi, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, şi sunt consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie şi apoi pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iulie 1997 Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã, invocatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 2.342/1997 al acestei instanţe.
În motivarea exceptiei se susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 23 din Constituţie, "care stabilesc ferm ca arestarea se poate face numai pentru o durata de cel mult 30 de zile". În acest sens, se arata ca, întrucât, potrivit art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã, recursul suspenda executarea încheierii prin care s-a respins prelungirea arestãrii, pana la judecarea acestuia, în cazul în care recursul nu poate fi soluţionat pana la expirarea mandatului de arestare, efectul suspensiv se produce şi dupã data expirãrii acestui mandat.
Exprimandu-şi opinia, instanta arata ca aplicarea dispoziţiilor art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã a condus la soluţii contradictorii, asa cum rezulta din practica Curţii de Apel Bucureşti. Pentru exemplificare, instanta analizeazã soluţiile pronunţate în trei cauze, din care deduce urmãtoarele aspecte:
- când soluţionarea recursului are loc înainte de expirarea duratei arestãrii inculpatului, prevãzutã în mandatul Parchetului sau în încheierea instanţei, situaţia nu contravine prevederilor art. 23 din Constituţie;
- dacã însã soluţionarea recursului are loc dupã expirarea duratei arestãrii, devin incidente dispoziţiile art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penalã, inculpatul rãmânând în arest şi dupã expirarea duratei arestãrii, ceea ce este contrar art. 23 din Constituţie.
Instanta subliniaza, totodatã, imperfectiunile reglementãrilor privind arestarea preventivã din Codul de procedura penalã în vigoare şi necesitatea unei reformulari a normelor incidente, pentru a se evita orice confuzie şi, mai ales, contrarietatea cu Constituţia.
În opinia instanţei, ipoteza soluţionãrii recursului impotriva încheierii de respingere a prelungirii arestãrii, înainte de expirarea duratei mandatului de arestare, nu este realista, deoarece termenele prevãzute în Codul de procedura penalã sunt la limita posibilitãţilor practice de încadrare în ele.
În concluzie, instanta opineaza pentru neconstituţionalitatea art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penalã.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, s-au cerut, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului României.
Guvernul României, în punctul sau de vedere, arata ca art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penalã reprezintã unul dintre temeiurile legale ale arestãrii, dispoziţie înscrisã în interesul desfãşurãrii instrucţiei penale. Se susţine ca aceste dispoziţii sunt în concordanta cu prevederile art. 23 alin. (2) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 149 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
În concluzie, se arata ca aplicarea dispoziţiilor art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penalã nu ar ridica probleme, dacã instanţele, precum şi organele de urmãrire penalã ar respecta dispoziţiile Codului de procedura penalã referitoare la cauzele cu arestaţi. Respectându-se termenele legale, ar fi posibil ca recursul impotriva încheierii de respingere a prelungirii arestãrii sa fie judecat şi soluţionat înainte de expirarea duratei mandatului de arestare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile partii prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei cu care a fost legal sesizatã.
Textul art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã, care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este urmãtorul:
"Încheierea prin care s-a hotãrât asupra prelungirii arestãrii poate fi atacatã cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestãrii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestãrii preventive este suspensiv de executare".
Cu ocazia dezbaterii, partea prezenta, Petre Corneliu, a invocat şi neconstituţionalitatea art. 140 alin. 2 şi a art. 159 alin. 10 din Codul de procedura penalã. Cu privire la acest aspect Curtea nu se poate pronunţa, întrucât, conform şi practicii sale constante, o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi ridicatã direct în fata Curţii Constituţionale, art. 144 lit. c) din Constituţie referindu-se în mod expres numai la excepţiile "ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti".
Deşi încheierea de sesizare se referã la art. 159 alin. 7 din Codul de procedura penalã, atât din opinia instanţei, cat şi din susţinerile pãrţilor rezulta ca sunt avute în vedere numai prevederile tezei a III-a a acestui alineat, asupra cãruia Curtea urmeazã sa se pronunţe. În cuprinsul acestor prevederi sunt avute în vedere doua ipoteze: prima, referitoare la recursul impotriva încheierii de prelungire a arestãrii, precizându-se ca, în acest caz, recursul nu are efect suspensiv, şi a doua, referitoare la recursul impotriva încheierii de respingere a cererii de prelungire a arestãrii, când are un asemenea efect.
În ceea ce priveşte recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestãrii preventive, este evident ca acesta nu poate avea efect suspensiv, întrucât, prin ipoteza, cel arestat este sub imperiul mandatului prelungit prin hotãrârea judecãtoreascã atacatã. Dacã recursul ar avea efect suspensiv, ar insemna sa afecteze executarea unui mandat prelungit de instanta, ceea ce este contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia prelungirea arestãrii se aproba de instanta judecãtoreascã. În acelaşi sens sunt şi prevederile pct. 4 al art. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, potrivit cãrora orice persoana arestata are dreptul de a fi judecata de o instanta judecãtoreascã, care sa decidã asupra legalitãţii privarii sale de libertate. Asa cum s-a statuat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Hotãrârea din 29 noiembrie 1988, în cazul Brogan şi alţii contra Regatului Unit, dreptul celor arestaţi de a se adresa judecãtorului constituie un recurs de habeas corpus, care permite autoritãţii judecãtoreşti sa cenzureze motivele arestãrii. În consecinta, numai instanta judecãtoreascã poate dispune asupra legalitãţii arestãrii, ceea ce exclude, de plano, ca recursul partii sa poatã avea un efect suspensiv. De aceea, dispoziţiile din prima parte a tezei a III-a din alin. 7 al art. 159 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte caracterul suspensiv al recursului impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de prelungire a arestãrii, situaţia este alta. Efectul suspensiv al recursului nu poate fi considerat neconstitutional, cat timp nu se depãşeşte durata arestãrii anterioare, deoarece, prin ipoteza, aceasta durata nu a fost infirmata de instanta judecãtoreascã, ci numai nu a fost prelungitã de aceasta. Dacã s-ar interpreta ca efectul suspensiv are ca urmare faptul ca şi dupã expirarea duratei arestãrii potrivit mandatului emis anterior cel arestat nu este pus în libertate, ar insemna sa se confere unui act procedural, cum este cererea de recurs, un asemenea efect, ceea ce este contrar art. 23 alin. (4) din Constituţie. Conform prevederii constituţionale menţionate, arestarea se poate face numai în temeiul unui mandat, iar prelungirea ei, numai de cãtre instanta judecãtoreascã, ceea ce exclude ca un asemenea efect sa fie consecinta exercitãrii caii de atac a recursului. Aceeaşi este soluţia şi în considerarea prevederilor pct. 3 din convenţia europeanã mai sus menţionatã, care instituie obligaţia ca arestatul sa fie adus de îndatã înaintea unui judecãtor sau a altui magistrat spre a fi judecat, ceea ce, de asemenea, exclude posibilitatea ca starea de arest sa fie consecinta exercitãrii caii de atac a recursului. Dreptul de a fi judecat în legatura cu arestarea de cãtre instanta judecãtoreascã constituie, în conceptia convenţiei, un drept al omului, iar, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevederile convenţiei au prioritate fata de reglementãrile interne.
În concluzie, exercitarea caii de atac a recursului nu poate avea efectele unei hotãrâri judecãtoreşti de prelungire a arestãrii, cu atât mai mult cu cat priveşte o hotãrâre judecãtoreascã prin care s-a respins prelungirea arestãrii. De aceea, efectul suspensiv al recursului este constituţional numai în limitele duratei mandatului de arestare, emis anterior fie de cãtre un procuror, fie de cãtre instanta judecãtoreascã, iar aceasta durata nu poate fi mai mare de 30 de zile, dupã cum prevede art. 23 alin. (4) din Constituţie, fãrã a distinge între arestarea în faza urmãririi penale sau în faza anchetei judecãtoreşti.
În acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 25 mai 1994, definitiva ca urmare a Deciziei nr. 20 din 15 februarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, care, deşi se referã la o alta prevedere legalã, a statuat, de principiu, ca mãsura arestãrii nu poate depãşi 30 de zile, ceea ce se aplica şi pentru prelungirea acestei mãsuri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate, ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 2.342/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, şi constata ca dispoziţiile art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca efectul suspensiv al recursului, declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus asupra prelungirii arestãrii preventive, poate depãşi durata de 30 de zile, prevãzutã la art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Definitiva şi obligatorie.
Decizia se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 februarie 1998.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
