Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 219 din 9 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (3) si (11) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 27 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Mohamad Mohamad Ahmed Abdel Hadi în Dosarul nr. 4.752/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.752/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Mohamad Mohamad Ahmed Abdel Hadi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de luare în custodie publicã formulate de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate încalcã dreptul constituţional la apãrare, întrucât nu reglementeazã o procedurã clarã pentru luarea în custodie publicã şi întrucât limiteazã durata procedurii. Precizeazã cã se aduce "o gravã atingere independenţei justiţiei, prin aceea cã soluţia prelungirii custodiei publice este impusã instanţei chiar prin lege". În opinia sa, este nesocotit şi principiul egalitãţii pãrţilor în proces, întrucât textul de lege criticat excepteazã Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã. Autorul excepţiei precizeazã cã, în cadrul procesului prin care se solicitã luarea în custodie publicã a strãinilor, nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege în vederea asigurãrii dreptului la apãrare. Mai aratã cã accesul la justiţie este limitat, întrucât mãsura se ia pe o perioadã de 2 ani, timp în care nu se analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat, spre deosebire de procesele penale, în care necesitatea menţinerii mãsurii arestãrii se verificã din 30 în 30 de zile. Aratã cã mãsura este privativã de libertate, constituind şi o restrângere a libertãţii de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Autoritãţile menţionate nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 97 alin. (3) şi (11): "(3) În cazul strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura expulzãrii, instanţa poate dispune ca strãinul sã fie luat în custodie publicã pânã la efectuarea expulzãrii de cãtre organele de poliţie, în conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã, fãrã ca perioada de custodie publicã sã depãşeascã 2 ani. (...)
(11) În cazul prevãzut la alin. (3), dacã instanţa care a pronunţat hotãrârea penalã nu a dispus luarea în custodie publicã, Oficiul Român pentru Imigrãri poate solicita Curţii de Apel Bucureşti luarea în custodie publicã a strãinului care urmeazã a fi expulzat. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 3 zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Invocã şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 33 - "Expulzarea ca pedeapsã sau mãsurã accesorie" din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberã circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetãţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158/77 din 30 aprilie 2004).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, potrivit <>art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , luarea în custodie publicã este o mãsurã de restrângere temporarã a libertãţii de mişcare pe teritoriul statului român, dispusã de magistrat împotriva a trei categorii de strãini: cei care nu au putut fi îndepãrtaţi sub escortã în termenul prevãzut de lege, cei care au fost declaraţi indezirabili sau cei cu privire la care instanţa a dispus expulzarea. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate aparţine ultimei categorii. Astfel cum se aratã în art. 94 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã menţionatã, mãsura expulzãrii se poate dispune, în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de Codul de procedurã penalã, împotriva strãinilor care au sãvârşit infracţiuni pe teritoriul României. Scopul sãu îl constituie împiedicarea acestora de a se sustrage de la executarea mãsurii expulzãrii, ca mãsurã de siguranţã dispusã de instanţele române împotriva lor. Luarea în custodie publicã este, aşadar, într-o asemenea situaţie, consecinţa comportamentului culpabil al strãinului care a încãlcat legea penalã şi a sãvârşit o infracţiune constatatã şi pedepsitã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nesocotind astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligativitatea respectãrii legilor, fãrã a distinge între cetãţenii români şi strãini ori apatrizi.
Mãsura luãrii în custodie publicã a strãinilor împotriva cãrora s-a luat mãsura expulzãrii de pe teritoriul României se dispune de instanţa competentã, care, în urma administrãrii probelor aflate la dosar, va pronunţa o soluţie care nu este automat impusã de lege, aşa cum afirmã autorul excepţiei. Curtea constatã cã aceastã mãsurã se dispune de cãtre instanţã fie în acelaşi moment în care decide şi expulzarea, fie ulterior, la cererea Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru strãinii faţã de care, deşi a dispus expulzarea, nu s-a pronunţat şi cu privire la luarea lor în custodie publicã. Aşadar, indiferent de situaţie, aceastã mãsurã se ia în cadrul unui proces desfãşurat în faţa unei instanţe judecãtoreşti care se bucurã de independenţã şi imparţialitate şi în cursul cãruia strãinul îşi poate exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, beneficiind de toate garanţiile specifice procesului echitabil.
În consecinţã, Curtea nu poate reţine critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (3) din Constituţie, privind independenţa judecãtorilor.
În ceea ce priveşte invocarea art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a celor ale art. 23 alin. (1) din Constituţie referitoare la libertatea individualã şi siguranţã, Curtea constatã cã nu poate reţine critica prin raportare la aceste prevederi convenţionale şi constituţionale, deoarece luarea în custodie publicã este, aşa cum s-a arãtat mai sus, o mãsurã administrativã de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care urmeazã sã fie expulzat de pe teritoriul României, iar nu o mãsurã privativã de libertate.
Mãsura luãrii în custodie publicã fiind luatã, în cazul vizat de textul de lege criticat, pânã la momentul în care se pune în executare expulzarea dispusã de instanţã, Curtea observã cã nu se poate face analogie cu procedura verificãrii periodice a legalitãţii luãrii şi menţinerii mãsurii arestãrii preventive, astfel cum susţine autorul excepţiei.
În acord cu jurisprudenţa sa anterioarã, reprezentatã de <>Decizia nr. 714 din 7 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte critica referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, autorul excepţiei este, de fapt, nemulţumit de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care sã impunã acestei autoritãţi obligaţia plãţii unei astfel de taxe. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu poate sã modifice sau sã completeze textele de lege ce îi sunt supuse controlului, asemenea atribuţii intrând în competenţa exclusivã a puterii legislative.
Totodatã, Curtea reţine cã mãsura administrativã a luãrii în custodie publicã este în concordanţã cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în virtutea cãrora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, printre altele, pentru apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei, în motivarea acesteia, a prevederilor art. 33 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, referitoare la instituţia expulzãrii, Curtea observã cã aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, a cãrei soluţionare revine judecãtorului învestit cu soluţionarea litigiului în cadrul cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Mohamad Mohamad Ahmed Abdel Hadi în Dosarul nr. 4.752/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
