Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 219 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, modificata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.051/2000 al Curţii de Apel Bacau Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, menţionând ca asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, stabilind ca aceasta nu incalca dispoziţiile constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.051/2000, Curtea de Apel Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, modificatã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca ordonanta criticata a fost emisã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţie, întrucât deşi potrivit <>art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanta cu privire la "Mãsuri pe linia restructurãrii unor bãnci cu capital de stat", ordonanta respectiva nu se încadreazã în limitele acestui domeniu de activitate, ci "reglementeazã executarea silitã a creanţelor preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), stabilind o procedura specialã de executare, reguli privind soluţionarea litigiilor ce se aplica numai litigiilor în care figureazã ca parte AVAB". De asemenea, se susţine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 incalca şi dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, deoarece reglementarea procedurii de judecata şi a competentei instanţelor de judecata sunt date în atributia exclusiva a Parlamentului, ceea ce exclude posibilitatea ca aceste domenii sa fie reglementate prin ordonanta emisã de Guvern. Totodatã, se considera ca ordonanta incalca şi dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care prevãd ca organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecata se fac prin lege organicã; or, în conceptia autorului exceptiei, "prin legile de organizare a instanţelor de judecata se stabilesc competenta şi procedura de judecata". În consecinta, se apreciazã ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , emisã în baza unei legi de abilitare, incalca şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora, în baza unei legi de abilitare, Guvernul nu poate emite ordonanţe decât "în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca, de asemenea, şi faptul ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 modifica, în mod implicit, şi art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, fãrã sa existe o asemenea abilitare legalã, în acest sens, prin <>Legea nr. 140/1999 . Se arata ca prin ordonanta criticata "se tinde a se schimba natura creanţei din creanta de natura comercialã în <<creanta de natura publica>>, se stabileşte o procedura specialã de judecata şi de executare fata de cea iniţialã şi care era în vigoare la data la care s-a nãscut raportul juridic de drept comercial, incalcandu-se principiul tempus regit actum, se schimba termenele de prescripţie ale creanţei fata de termenele existente la momentul naşterii ei, se creeazã pentru deţinãtorul actual (AVAB) al creanţei mai multe drepturi decât vrea cedentul". Prin acest mod de reglementare "<>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 elimina unul dintre efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridicã de a mai invoca aceleaşi excepţii şi apãrãri pe care le putea invoca fata de cedent". Se considera, de asemenea, ca ordonanta "creeazã un regim discriminatoriu între acţiunile îndreptate impotriva AVAB şi cele formulate şi intentate de AVAB, deşi ambele sunt bunuri proprietate privatã". Un alt motiv de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului exceptiei, încãlcarea prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 a prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care consacra ocrotirea egala a proprietãţii private, indiferent de titular, întrucât "se reinstaureaza o protecţie specialã asupra unor bunuri (în speta creanţe) deţinute de cãtre stat şi aparţinând domeniului privat al statului, fata de creanţele deţinute de cãtre celelalte persoane private". Prin procedura specialã de urmãrire şi executare silitã a creanţelor deţinute de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, introducerea unor condiţii noi pe care pãrţile nu au putut sa le prevadã la încheierea contractului, crearea unor drepturi mai mari pentru Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, se incalca şi prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Instanta de judecata, contrar prevederilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciind ca, "excepţia fiind invocatã de reclamanţi, nu are obligaţia sa-şi exprime punctul de vedere cu privire la excepţia respectiva". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 126/2000 şi Decizia nr. 242/2000) prin care s-a reţinut ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a fost adoptatã în temeiul <>Legii nr. 140/1999 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55 din 24 august 1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din 30 martie 2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000), precum şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 166 din 13 octombrie 2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000). Textele constituţionale a cãror încãlcare este invocatã de autorul exceptiei sunt urmãtoarele: - Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."; - Art. 72 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...] h) organizarea şi funcţionarea [...] a instanţelor judecãtoreşti [...]"; - Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta."; - Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice."; - Art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."; - Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie [...]." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , adoptatã în baza <>Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, se reglementeazã o procedura specialã pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, precum şi o procedura de soluţionare a litigiilor şi cererilor de orice natura în legatura cu aceste creanţe. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun (Codul de procedura civilã) vizeazã în esenta titlurile executorii, comunicarea şi punerea în executare a acestora, blocarea conturilor debitorilor, sechestrarea acţiunilor şi instituirea administrãrii speciale a societãţilor comerciale debitoare, reguli speciale privind soluţionarea de cãtre instanţele judecãtoreşti a litigiilor privind creanţele bancare neperformante preluate la datoria publica, în care parte este Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, organele de executare şi competenta acestora, comunicarea titlului executoriu şi sechestrul, vânzarea bunurilor urmãrite silit. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor <>art. 107 alin. (3) din Constituţie, Curtea constata ca prin Legea nr. 140 din 22 iulie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, Guvernul a fost abilitat, între altele, sa emita ordonanţe şi în domeniul "Finanţe, contabilitate, taxe, accize, impozite, tarife şi amenzi administrative" cu privire la "Mãsuri pe linia restructurãrii unor bãnci, cu capital de stat", domeniu prevãzut la art. 1 lit. D pct. 29 din lege. De altfel în preambulul <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 acesta este temeiul invocat pentru reglementarea ce formeazã obiectul ordonanţei: "executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna" reprezentând o parte a unui ansamblu de mãsuri privind restructurarea unor bãnci. Totodatã, art. 42 din ordonanta prevede expres: "Bãncile cedente ale creanţelor neperformante preluate la datoria publica rãspund patrimonial pentru toate pagubele cauzate prin necomunicarea documentelor sau informaţiilor cãtre Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, dacã, datoritã acestui fapt, nu s-a putut valorifica respectiva creanta". Rezulta, deci, ca ordonanta a fost emisã în limitele şi în condiţiile prevãzute prin legea de abilitare şi, prin urmare, nu au fost incalcate dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţie. Curtea mai constata, de asemenea, ca ordonanta nu contravine nici dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h) potrivit cãrora "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] h) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi", deoarece <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu are acest obiect de reglementare, ci conform titlului sau priveşte "executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna". Totodatã, din aceeaşi perspectiva, Curtea constata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", deoarece aceasta ordonanta nu cuprinde reglementãri într-un domeniu care face obiectul legilor organice, domeniu prevãzut la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În realitate, autorul exceptiei confunda domeniul legii de organizare şi funcţionare a instanţelor judecãtoreşti, care, într-adevãr, este de nivelul legii organice, conform art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, cu cel al reglementãrii competentei şi procedurii de judecata, care, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, este de nivelul legii ordinare. Susţinerea autorului exceptiei referitoare la modificarea implicita, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , a art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, fãrã existenta unei abilitari legale în acest sens prin <>Legea nr. 140/1999 , este lipsitã de relevanta, întrucât, prin obiectul sau, ordonanta se înscrie în cadrul general stabilit prin legea de abilitare, iar "o modificare implicita" a unor texte din Codul civil, care nu se referã la regimul general al proprietãţii, este posibila prin ordonanta a Guvernului. Curtea constata ca aceasta ordonanta nu conţine dispoziţii prin care sa se instituie inegalitatea în ceea ce priveşte ocrotirea proprietãţii private şi, astfel, sa fie incalcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã. Procedura specialã de executare silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, instituitã prin ordonanta, are la baza legatura indisolubila dintre aceasta datorie şi bugetul de stat, ceea ce, asa cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000), constituie o justificare suficienta pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte procedura executionala a acestei categorii de creanţe. O procedura specialã a fost instituitã şi în cazul executãrii creanţelor bugetare, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , a carei constitutionalitate a fost constatatã prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale. Prin urmare, este vorba de ocrotirea veniturilor publice (bugetul, a cãrui componenta este şi datoria publica interna), iar nu de ocrotirea diferita a proprietãţii private în raport cu calitatea titularilor, asa cum s-a considerat de cãtre autorii exceptiei. Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, invocatã, de asemenea, de autorul exceptiei, Curtea constata ca acest text nu are legatura cu obiectul <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 , deoarece, prin instituirea unei proceduri speciale de realizare a creanţelor bancare, statul nu îşi incalca în nici un fel obligaţiile generale ce îi revin pentru asigurarea libertãţii comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel cum prevede textul constituţional invocat. De altfel, asupra unor excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin: Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001; Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001. În acele cauze Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate, stabilind ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este constituţionalã. Soluţiile pronunţate de Curte au avut în vedere examinarea excepţiilor de neconstituţionalitate în raport cu dispoztiile art. 16, 21, 24, 125 şi 128 din Constituţie, dintre care dispoziţiile art. 21 şi art. 125 alin. (3) au fost invocate şi în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate care formeazã obiectul dosarului de fata. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, modificatã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.051/2000 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
