Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 219 din 14 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 62/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 22 februarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , excepţie ridicatã de Consiliul Judeţean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund autorul exceptiei, prin avocat Antonie Iorgovan, şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, reprezentat prin consilier juridic Nicolae Baciu, lipsind Guvernul României. Procedura este legal îndeplinitã.
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei invoca excepţia lipsei calitãţii sale procesuale pasive. Avocatul autorului exceptiei solicita respingerea acestei cereri, deoarece prin Încheierea din 16 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a fost admisã cererea de intervenţie formulatã de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi, pe cale de consecinta, acesta are calitatea de parte în litigiul dedus judecaţii. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei lipsei calitãţii procesuale pasive, deoarece Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei figureazã ca parte în fata instanţei de judecata, calitate pe care şi-o menţine şi în contenciosul constituţional.
Curtea, deliberând, respinge excepţia lipsei calitãţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, întrucât în fata Curţii Constituţionale au acces toate pãrţile litigiului aflat pe rolul instanţei judecãtoreşti.
Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul pe fond aparatorului autorului exceptiei, care solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 sunt contrare prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. De asemenea, se susţine ca art. I pct. 2 din ordonanta de urgenta menţionatã, prin care a fost modificat <>art. 24 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), ale art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeanã a autonomiei locale, solicitând admiterea exceptiei de neconstituţionalitate şi sub acest aspect. În sfârşit, se mai susţine ca în speta îşi gãseşte aplicatia teoria drepturilor câştigate, în sensul ca autorul exceptiei a avut un drept câştigat prin lege, şi anume dreptul de a concesiona serviciul public prevãzut la <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1974 , veniturile astfel realizate revenind bugetului acestui consiliu.
Reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 101 alin. (1), Guvernul "are competenta sa aprecieze dacã o anumitã activitate poate fi consideratã ca fiind de interes naţional sau nu, hotãrând în acest sens prin adoptarea unei ordonanţe de urgenta care are puterea juridicã a unei legi". De asemenea, se considera ca prevederile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu contravin Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 244/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , excepţie ridicatã de Consiliul Judeţean Giurgiu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 "este emisã cu încãlcarea alin. (4) al art. 114 din Constituţie" şi ca totodatã art. I pct. 2 din aceasta ordonanta "incalca principiile statului de drept, ale autonomiei locale şi ale democraţiei constituţionale", invocandu-se art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeanã a autonomiei locale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este intemeiata, "deoarece incalca art. 119, 120, 121 şi 122 din Constituţie, care reglementeazã principiile de baza ale administraţiei publice locale".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4) art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se arata ca dispoziţiile ordonanţei de urgenta au ca scop "apãrarea sãnãtãţii animalelor şi sãnãtãţii publice, protecţia teritoriului tarii fata de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului (import-export) de animale şi produsele acestora, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale, scopul principal fiind evitarea, cat şi stoparea unor fenomene negative care într-o eventuala amploare pot constitui pericol public". Se apreciazã totodatã ca "asemenea mãsuri sunt de natura sa reclame instituirea unei reglementãri urgente şi adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie ansamblul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42 din 8 aprilie 1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 13 aprilie 1999 şi aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 62/2000 ), act normativ care, în opinia autorului exceptiei, incalca art. 114 alin. (4) din Constituţie, precum şi, în mod special, dispoziţiile art. I pct. 2 din aceeaşi ordonanta, dispoziţii de lege considerate a fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeanã a autonomiei locale.
I. Principala critica de neconstituţionalitate priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Potrivit acestor dispoziţii, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu". Autorul exceptiei susţine ca emiterea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu a fost determinata de existenta unui caz excepţional şi ca "ea adauga o reglementare de alta natura, creând o stare de conflict în cazul unuia şi aceluiaşi articol de lege".
Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor prevãzute la art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost determinat de apãrarea sãnãtãţii animalelor şi sãnãtãţii publice, protecţia teritoriului tarii fata de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului de animale şi produse animaliere, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã sub acest prim aspect. De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã, formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o menţin şi în cauza de fata.
II. Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a) şi în art. 138 alin. (2), care au urmãtoarea redactare:
- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- art. 119: "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice.";
- art. 121: "(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activitãţii consiliilor comunale şi orãşeneşti, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţioneazã în condiţiile legii.";
- art. 122 alin. (4): "Prefectul poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.";
- art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";
- art. 138 alin. (2): "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii."
Dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , prin care <>art. 24 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 a fost completat cu alin. 3, au urmãtorul cuprins: "Activitatea de dezinfecţie de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat este de interes naţional, se efectueazã şi se finanţeazã din surse proprii de cãtre agenţi economici autorizaţi, potrivit legii, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor."
Curtea constata ca nici una dintre aceste dispoziţii legale nu aduce atingere principiului constituţional al autonomiei locale, instituit prin art. 119, 120, 121 şi 122 din Constituţie, principiu care se regaseste atât în activitatea fiecãrei autoritãţi comunale, orãşeneşti sau judeţene, cat şi în raporturile dintre aceste autoritãţi. Acest principiu se realizeazã prin consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii, potrivit atribuţiilor şi competentelor stabilite prin Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicatã. Totodatã, acest principiu sta la baza raporturilor dintre autoritãţile locale şi prefect, în calitate de reprezentant al Guvernului, între care nu exista un raport de subordonare, fãrã însã a exclude, în baza art. 101 alin. (1) din Constituţie, executarea de cãtre Guvern a sarcinii sale de conducere generalã a administraţiei publice.
De asemenea, este de observat ca autoritãţile administraţiei publice prin care se realizeazã autonomia localã rezolva treburile publice în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã şi fãrã a rezolva şi a gestiona activitãţi de interes naţional, astfel cum sunt cele reglementate prin textul criticat. Asa fiind, statul este îndreptãţit sa intervinã în situaţii care reclama un interes naţional, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, în scopul apãrãrii intereselor naţionale în activitatea economicã, iar agenţii economici trebuie sa se integreze în acest cadru general, în concordanta cu apãrarea unui interes public şi evitarea unui pericol public.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 şi a art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, Curtea constata ca acestea sunt nerelevante, întrucât prin textul criticat nu se reglementeazã raporturi sociale prin care sa se nesocoteasca valorile supreme garantate de Constituţie (statul de drept, demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic). De asemenea, nu este pusã în discuţie încãlcarea principiului potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege şi nici a dispoziţiilor constituţionale privind respectarea Constituţiei şi a legilor, precum şi a celor privind obligaţiile statului în economie.
III. Autorul exceptiei a mai invocat şi încãlcarea art. 20 alin. (1) din Constituţie (potrivit cãruia "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte"), şi anume, ca urmare a violarii prevederilor Cartei europene a autonomiei locale (adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificatã prin <>Legea nr. 199/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997).
Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece Carta europeanã a autonomiei locale, astfel cum rezulta din însuşi titlul sau, nu reglementeazã probleme de interes naţional, asa cum este activitatea de dezinfecţie de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. De altfel, stabilirea unei activitãţi ca fiind de interes naţional sau local constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului.
În sfârşit, cu privire la susţinerea conform cãreia autorul exceptiei a avut un drept câştigat prin lege, şi anume dreptul de a concesiona serviciul public prevãzut la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1994, Curtea constata ca în speta autoritãţile publice (un minister şi un consiliu judeţean) au atribuţii şi competente, iar nu drepturi subiective, categorie la care se referã teoria drepturilor câştigate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 62/2000 , excepţie ridicatã de Consiliul Judeţean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
