Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Petrus în Dosarul nr. 6.883/2001 al Tribunalului Dambovita şi de Gheorghe Rafira în Dosarul nr. 11.165/2001 al Judecãtoriei Targoviste.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei Ioan Petrus, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 120C/2002 la Dosarul nr. 114C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în cauzele enumerate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.883/2000 de Tribunalul Dambovita - Secţia civilã, respectiv prin Încheierea din 4 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 11.165/2001 de Judecãtoria Targoviste, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Ioan Petrus şi Gheorghe Rafira în cauze aflate pe rolul acelor instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate prevãd dreptul procurorului de a dispune luarea unor mãsuri precum neinceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, care sunt acte de infaptuire a justiţiei şi constituie atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, singurele care realizeazã justiţia potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie. Autorul exceptiei considera ca termenul "dispune" folosit de legiuitor în cuprinsul art. 11 din Codul de procedura penalã, atunci când stabileşte atribuţiile procurorului când se constata existenta vreunuia dintre cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicatã, este neconstitutional. Se apreciazã ca procurorul trebuie "sa propunã", iar nu "sa dispunã", pentru ca aceasta ar echivala cu înfãptuirea justiţiei.
Tribunalul Dambovita apreciazã textele de lege criticate ca fiind constituţionale. Judecãtoria Targoviste arata ca în cauzele în care procesul penal cunoaşte şi faza urmãririi penale procurorul poate dispune, dupã caz, scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale sau clasarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) şi ale art. 242-249 din Codul de procedura penalã. Orice persoana nemultumita de actele şi mãsurile dispuse în timpul urmãririi penale poate sa facã plângere impotriva acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedura penalã, inclusiv la instanta de judecata, dupã epuizarea cãilor de atac ierarhice prevãzute de lege, chiar în lipsa unei reglementãri explicite, întrucât Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 486/1997, a statuat ca art. 278 din Codul de procedura penalã este neconstitutional în mãsura în care opreşte persoana nemultumita de soluţionarea plângerii impotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în fata instanţelor judecãtoreşti sa se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie. În concluzie, instanta arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, nefiind contrare nici unuia dintre articolele din Constituţie invocate de autorul exceptiei, actul de justiţie fiind infaptuit în final de instanţele judecãtoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca prevederile art. 10, 11, 22, 50 şi 126 din Constituţie nu au nici o relevanta în cauza. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã se arata ca acestea sunt constituţionale, întrucât actul de justiţie este realizat, în final, tot de instanţele judecãtoreşti. Se invoca în acest sens Decizia nr. 486/1997, prin care Curtea Constituţionalã a statuat ca persoana nemultumita de actele sau mãsurile luate de procuror se poate adresa justiţiei. Se propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Guvernul arata ca organele judiciare însãrcinate cu realizarea urmãririi penale, dupã ce apreciazã ca au efectuat toate activitãţile impuse de necesitatea rezolvarii cauzei, se dezinvestesc dând una dintre soluţiile de terminare a urmãririi penale. Urmãrirea penalã se poate finaliza fãrã trimiterea în judecata, dacã exista vreunul dintre cazurile prevãzute la art. 10 din Codul de procedura penalã. În aceste situaţii procurorul dispune clasarea, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale. Aceste soluţii, denumite în vocabularul de specialitate soluţii de neurmãrire, nu trebuie confundate cu rezolvarea propriu-zisa a cauzei penale, cu înfãptuirea actului de justiţie. Soluţiile de neurmãrire pot fi date numai în faza de urmãrire penalã, adevarata soluţionare a cauzei având loc numai în fata instanţei de judecata. De asemenea, soluţiile de neurmãrire pot da o rezolvare cauzei numai în sens negativ, în cadrul neurmaririi penale neexistand posibilitatea tragerii la rãspundere penalã şi stabilirea sancţiunilor corespunzãtoare. În fine, soluţiile de neurmãrire nu produc efecte cu autoritate de lucru judecat. Actionand în temeiul art. 11 pct. 1 din Codul de procedura penalã, procurorul nu înfãptuieşte un act de justiţie, nu soluţioneazã o cauza penalã.
Pe de alta parte, persoana nemultumita de soluţia data plângerii impotriva actelor sau mãsurilor procurorului se poate adresa instanţelor judecãtoreşti în temeiul art. 21 din Constituţie, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 486/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998.
În concluzie, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei şi se conchide ca excepţia este neîntemeiatã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevãzute în art. 10:
1. În cursul urmãririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penalã sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza;
b) scoaterea de sub urmãrire, în cazurile prevãzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza;
c) încetarea urmãririi penale, în cazurile prevãzute în art. 10 lit. f)-h), când exista invinuit sau inculpat în cauza."
Întrucât în speta autorul exceptiei s-a plans impotriva rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã, sunt vizate şi dispoziţiile art. 228, care sunt urmãtoarele:
- Art. 228: "Organul de urmãrire penalã sesizat în vreunul din modurile prevãzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmãririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergãtoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevãzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1).
În cazul arãtat în art. 10 lit. b^1), organul de urmãrire penalã înainteazã dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmãrire penalã.
Când organul de urmãrire penalã se sesizeazã din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmãririi penale.
Dacã din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergãtoare efectuate dupã primirea plângerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevãzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1), organul de urmãrire penalã înainteazã procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmãrirea penalã.
Dacã procurorul constata ca nu sunt întrunite condiţiile arãtate în alineatul precedent, restituie actele organului de urmãrire penalã pentru începerea urmãririi penale.
În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezoluţie motivatã şi înştiinţeazã despre aceasta persoana care a fãcut sesizarea.
Dacã ulterior se constata ca nu a existat sau ca a dispãrut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmãrirea penalã, procurorul infirma rezoluţia şi restituie actele organului de urmãrire, dispunând începerea urmãririi penale."
Textul de lege criticat este considerat contrar urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 1 referitor la statul de drept; art. 10 cu privire la relaţiile internaţionale; art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern; art. 15 referitor la universalitatea drepturilor şi libertãţilor; art. 16 care consacra egalitatea în drepturi; art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului; art. 21 referitor la accesul liber la justiţie; art. 22 care garanteazã dreptul la viata şi integritate fizica şi psihicã; art. 24 privind dreptul la apãrare; art. 48 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica; art. 50 care reglementeazã fidelitatea fata de ţara; art. 51 cu privire la respectarea Constituţiei şi a legilor; art. 123 privind înfãptuirea justiţiei; art. 124 referitor la statutul judecãtorilor; art. 125 cu privire la instanţele judecãtoreşti; art. 126 care statueazã caracterul public al dezbaterilor; art. 128 referitor la folosirea cãilor de atac şi art. 150 privind conflictul temporal de legi.
Autorul exceptiei susţine, de asemenea, încãlcarea Convenţiei europene a drepturilor omului, fãrã a arata care articol din aceasta convenţie este nesocotit de textul de lege criticat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Actele de neurmãrire, între care şi neinceperea urmãririi penale, sunt dispuse de procuror în faza urmãririi penale, numai dacã se constata existenta vreunuia dintre cazurile care, potrivit legii, impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale. Aceleaşi cazuri, dacã sunt descoperite în faza judecaţii, impiedica exercitarea acţiunii penale, obligând instanta sa pronunţe achitarea sau încetarea procesului penal.
Asadar, asa-numitele soluţii de neurmãrire: neinceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale sunt dispuse de procuror nu în mod arbitrar, ci pe baza probelor administrate în cauza şi în stricta conformitate cu legea, soluţia fiind aceeaşi dacã ar fi constatatã de instanta judecãtoreascã, într-o faza ulterioara a procesului penal.
Pe de alta parte, legea prevede ca orice persoana poate face plângere impotriva mãsurilor sau actelor de urmãrire penalã, plângere ce se soluţioneazã conform procedurii speciale prevãzute la art. 275-278 din Codul de procedura penalã, impotriva actelor efectuate de procuror, plângerea urmând sa fie soluţionatã potrivit dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedura penalã. Persoana nemultumita de soluţia data plângerii sale se poate adresa instanţei judecãtoreşti competente, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ale art. 278 din Codul de procedura penalã referitoare la mãsurile şi actele procurorului în cursul urmãririi penale.
Cu acel prilej, referindu-se la procedura de soluţionare a plângerii impotriva actelor şi mãsurilor procurorului, Curtea Constituţionalã a constatat ca, fiind vorba de acte şi mãsuri luate de procuror în cursul urmãririi penale, prin care se pune capãt conflictului de drept penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecatorersti. Astfel persoana nemultumita de soluţia data plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. În consecinta, Curtea a decis ca prevederile art. 278 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care inchid calea persoanei nemultumite de soluţia data plângerii sale de cãtre Ministerul Public de a se adresa justiţiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capãt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt: rezoluţia de neincepere a urmãririi penale reglementatã de art. 228 alin. 6 din Codul de procedura penalã, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale prevãzutã la art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedura penalã. Fiind vorba de acte prin care se înfãptuieşte justiţia, este firesc sa fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecãtoreşti, singurele autoritãţi prin a cãror activitate se realizeazã justiţia conform art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia adoptatã prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 este valabilã şi pentru cauza de fata şi, prin urmare, dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã nu pot fi considerate ca fiind neconstituţionale, întrucât actele sau mãsurile luate de procuror pot fi supuse controlului instanţelor judecãtoreşti, fiind astfel garantate drepturile persoanei la un proces echitabil.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Petrus în Dosarul nr. 6.883/2001 al Tribunalului Dambovita şi de Gheorghe Rafira în Dosarul nr. 11.165/2001 al Judecãtoriei Targoviste.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
