Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 218 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Mihail Lazãr în Dosarul nr. 2.275/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.513D/2011.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.275/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Mihail Lazãr într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activitãţii serviciilor de informaţii.
Se mai aratã cã prevederile art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ încalcã prezumţia de nevinovãţie, astfel cum este consacratã prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creeazã premisele unei rãspunderi morale şi juridice pentru lucrãtorii Securitãţii care au desfãşurat activitãţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea datã. Se mai susţine cã actul normativ criticat acordã atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin faptul cã acesta administreazã probe şi face constatãri care ar trebui sã fie de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã, exercitând astfel o jurisdicţie specificã, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al fostei Securitãţi, Consiliul se substituie în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificatã a sferei titularilor acestui drept. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autoritãţi administrative autonome este contrarã scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricãrui cetãţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securitãţi, numai acesta din urmã fiind îndreptãţit sã sesizeze instanţe de judecatã în cazul în care se considerã vãtãmat în drepturile sau interesele sale legitime.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apãra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care emite nota de constatare a calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 - Libertatea individualã, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 - Fidelitatea faţã de ţarã, art. 55 - Apãrarea ţãrii, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 126 - Instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, conştiinţã şi religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale Primului Protocol adiţional la Convenţie, ale protocoalele nr. 4, 6, 7 şi 11 adiţionale la Convenţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, constatând cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor judecãtoreşti.
Curtea a arãtat cã actuala reglementare legalã are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioarã, Curtea a mai constatat cã este neîntemeiatã critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, reglementate în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure realizarea rolului sãu constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, "în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãţilor publice".
Totodatã, prin deciziile menţionate, Curtea a statuat cã, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevãzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã nu este întemeiatã nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitãţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiatã, reţinând cã, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare şi nici celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale invocate, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Mihail Lazãr în Dosarul nr. 2.275/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
