Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 6 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si ale art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Codul de procedura fiscala, a dispozitiilor art. 4 lit. j) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a dispozitiilor art. 13 si 24 din Hotararea Guvernului nr. 1.245/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate in asistenta medicala ambulatorie de specialitate pentru specialitatile clinice, paraclinice si stomatologice, precum si a dispozitiilor art. 84, 85 si 88 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 16 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 lit. j) şi ale <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, a dispoziţiilor <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate în asistenţa medicalã ambulatorie de specialitate pentru specialitãţile clinice, paraclinice şi stomatologice, precum şi a dispoziţiilor <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Centrul Medical Dr. Gârleanu" S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.785/CA/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Borza Mircea Cristian, cu delegaţie la dosar, precum şi consilier juridic Rãdulescu Mariana, pentru Casa Judeţeanã de Asigurãri de Sãnãtate Timiş.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate contravin liberului acces la justiţie prin interpretarea textelor legale în sensul existenţei posibilitãţii caselor de asigurãri de sãnãtate de a emite titluri executorii în baza controalelor asupra prestatorilor de servicii medicale.
Reprezentantul Casei Judeţene de Asigurãri de Sãnãtate Timiş solicitã respingerea excepţiei, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei, apreciazã cã acestea reprezintã probleme de fond, iar nu de constituţionalitate.
Reprezentanul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , cã, deşi aceasta a fost abrogatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedurã fiscalã, prevederile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 au fost preluate în conţinutul art. 1 din Codul de procedurã fiscalã, iar aceste dispoziţii sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale. Referitor la dispoziţiile <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , apreciazã, faţã de prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, acestea nemaifiind preluate în conţinutul Codului de procedurã fiscalã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , preluate în conţinutul <>art. 164 din Codul de procedurã fiscalã, aratã cã, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi, ca atare, aceastã excepţie va fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, având în vedere cã data publicãrii deciziei de admitere în Monitorul Oficial al României este ulterioarã sesizãrii Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În final, referitor la prevederile <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , apreciazã cã aceastã excepţie este neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa constantã a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.785/CA/2003, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 lit. j) şi ale <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, a dispoziţiilor <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate în asistenţa medicalã ambulatorie de specialitate pentru specialitãţile clinice, paraclinice şi stomatologice, precum şi a dispoziţiilor <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Centrul Medical Dr. Gârleanu" - S.R.L. din Timişoara în cadrul unei cauze comerciale având ca obiect soluţionarea acţiunii în anulare a unor procese-verbale emise de Casa Judeţeanã de Asigurãri de Sãnãtate Timiş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sunt neconstituţionale prevederile art. 3, art. 4 lit. j) şi ale <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 "coroborate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.245/06.12.2001 art. 13, <>art. 24, Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/20.11.2002 art. 84, art. 85, art. 88, prin interpretarea capacitãţii Caselor de sãnãtate de a emite titluri executorii în baza controalelor asupra relaţiilor contractuale cu prestatorii de servicii medicale, încãlcându-se astfel dreptul fundamental prevãzut de art. 21 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie, nici o lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept, precum şi negarea facultativitãţii şi gratuitãţii jurisdicţiilor speciale administrative".
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece "prin exercitarea controlului din partea unei autoritãţi publice, soldat cu emiterea de procese-verbale şi titluri executorii, nu se încalcã dreptul fundamental prevãzut de art. 21 din Constituţia României".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 este inadmisibilã, potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece nu mai sunt în vigoare, fiind expres abrogate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Celelalte dispoziţii ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 , criticate de autorul excepţiei, au fost preluate, în esenţã, în art. 1 alin. (1) şi (2), art. 101 alin. (1) şi <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , urmând a se examina constituţionalitatea acestor noi reglementãri legale. Apreciazã cã aceste dispoziţii legale nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât ele "reglementeazã cu caracter general sfera de aplicare a Codului de procedurã fiscalã şi, respectiv, colectarea creanţelor fiscale". Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , preluate de <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea Constituţionalã a statuat deja prin <>Decizia nr. 289/2003 . Nici dispoziţiile <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, având în vedere cã acestea "reglementeazã obligaţiile Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate şi ale celorlalte case de asigurãri, precum şi organizarea controlului serviciilor medicale care se acordã asiguraţilor". În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 , apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamenului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 30 ianuarie 2004, îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 4 lit. j) şi ale <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Anterior sesizãrii, aceastã ordonanţã a fost abrogatã în întregime (cu excepţia art. 152) prin <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
Dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 au fost preluate, în esenţã, în conţinutul art. 1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedurã fiscalã, iar cele ale art. 127 din actul normativ abrogat au fost preluate, cu un conţinut identic, în actul normativ abrogator, în conţinutul prevederilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3). Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacã prevederile unui act normativ au fost abrogate, însã soluţia legislativã prevãzutã de acestea a fost preluatã în conţinutul altui act normativ, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor corespunzãtoare din noua reglementare. Astfel, în cazul de faţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (2): "(1) Prezentul cod reglementeazã drepturile şi obligaţiile pãrţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevãzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplicã şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevede altfel.";
- Art. 164 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii."
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea constatã cã acestea nu au mai fost preluate în actul normativ abrogator, şi anume în <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedurã fiscalã. Aceste dispoziţii aveau urmãtorul conţinut: "Titlul de creanţã este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizeazã obligaţia de platã privind creanţele bugetare prevãzute la art. 3, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, dupã cum urmeazã: [...] j) alte documente emise de organele competente, prin care se constatã şi se individualizeazã creanţe bugetare."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea instanţei de judecatã, îl constituie şi dispoziţiile <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate în asistenţa medicalã ambulatorie de specialitate pentru specialitãţile clinice, paraclinice şi stomatologice (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 decembrie 2001), abrogatã în întregime prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.510/2002 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate în asistenţa medicalã ambulatorie de specialitate pentru specialitãţile clinice, paraclinice şi stomatologice (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 10 ianuarie 2003).
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, cu care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, îl constituie şi dispoziţiile <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste dispoziţii legale prevãd:
- Art. 84: "Obligaţiile CNAS sunt urmãtoarele:
a) sã asigure logistica funcţionãrii unitare şi coordonate a sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate;
b) sã urmãreascã colectarea şi folosirea cu eficienţã a fondului;
c) sã foloseascã mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintã;
d) sã acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţã nevoile de servicii de sãnãtate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.";
- Art. 85: "Obligaţiile caselor de asigurãri sunt urmãtoarele:
a) sã verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale;
b) sã deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportãrii, în caz contrar urmând a suporta penalitãţile prevãzute în contract;
c) sã acorde furnizorilor de servicii medicale sume care sã ţinã seama şi de condiţiile de desfãşurare a activitãţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei;
d) sã informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;
e) sã informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificãrii;
f) sã asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
g) sã verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementãrile în vigoare;
h) sã transmitã situaţiile statistice şi alte activitãţi raportate de furnizorii de servicii medicale cãtre instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de sãnãtate publicã şi centrelor de statisticã, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. k);
i) sã raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate;
j) sã furnizeze, la solicitarea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, prin direcţiile de sãnãtate publicã, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominalã obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.";
- Art. 88: "CNAS împreunã cu CMR, CFR şi OAMR organizeazã controlul serviciilor medicale care se acordã asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, revizuitã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, conform cãrora:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã, aşa cum susţine însuşi autorul excepţiei, acesta criticã neconstituţionalitatea modului de aplicare şi interpretare a textelor de lege.
Astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei" şi, în consecinţã, Curtea va respinge aceastã excepţie ca fiind inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , Curtea constatã cã acestea nu au mai fost preluate în conţinutul actului normativ care a abrogat în întregime (cu excepţia <>art. 152) aceastã ordonanţã, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedurã fiscalã. Astfel, faţã de prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea se poate pronunţa numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este inadmisibilã, având în vedere şi faptul cã la data sesizãrii Curţii - 30 ianuarie 2004 - Codul de procedurã fiscalã intrase deja în vigoare.
III. Cu privire la prevederile <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 , Curtea reţine cã, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial", iar potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã [...]."
Astfel, hotãrârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanţa judecãtoreascã trebuia sã respingã excepţia de neconstituţionalitate atât a dispoziţiilor <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cât şi a prevederilor <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 , printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Întrucât instanţa de judecatã nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi sã fie respinsã ca inadmisibilã de cãtre Curtea Constituţionalã.
IV. Referitor la dispoziţiile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestora, reţinând cu aceastã ocazie cã, "Independent de finalitatea urmãritã de legiuitor prin adoptarea reglementãrii deduse controlului de constituţionalitate, Curtea considerã cã aceasta contravine imperativelor principiale enunţate, în mãsura în care condiţioneazã însãşi înregistrarea contestaţiei la executare, în materie, de plata unei cauţiuni. Instituirea unei cãi de atac ca modalitate de acces la justiţie implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesualã. Or, adãugarea la acestea a unei condiţii suplimentare, a cãrei neîndeplinire are semnificaţia drasticã a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei cu respectiva cale de atac, constituie o îngrãdire a accesului liber la justiţie, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Îngrãdirea este cu atât mai evidentã cu cât efectele neplãţii cauţiunii nu sunt subsecvente unui act de judecatã exercitat de instanţã în limitele învestirii şi potrivit competenţei sale jurisdicţionale, ci sunt constatate şi dobândesc eficienţã pe calea unei operaţii tehnicoadministrative derulate de judecãtorul de serviciu care, luând act cã obligaţia de platã a cauţiunii nu a fost îndeplinitã, urmeazã sã refuze înregistrarea contestaţiei, împiedicând astfel sesizarea instanţei şi, prin aceasta, accesul liber la justiţie".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". În cazul de faţã, sesizarea Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, prin Încheierea din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiş Secţia comercialã, a fost anterioarã datei de 16 martie 2004, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Deciziei nr. 40 din 29 ianuarie 2004 .
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar, totodatã, aşa cum a statuat Curtea în numeroase cazuri, acestea sunt opozabile Curţii Constituţionale de la data pronunţãrii lor.
Ca atare, Curtea urmeazã a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedurã fiscalã, ca devenitã inadmisibilã.
V. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, Curtea constatã cã acestea reglementeazã obligaţiile caselor de asigurãri de sãnãtate, fãrã a conţine norme prin care s-ar acorda dreptul caselor de asigurãri de sãnãtate sã emitã documente cu valoare de titlu executoriu pentru recuperarea creanţelor de natura celor care constituie obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile legale criticate nu prevãd nici o îngrãdire a exercitãrii dreptului de acces liber la justiţie, consacrat constituţional de art. 21. Oricare dintre pãrţile contractelor de furnizare a serviciilor medicale se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea sau promovarea intereselor sale legitime, iar în cadrul procesului poate exercita neîngrãdit drepturile procesuale, potrivit normelor dreptului comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedurã fiscalã, a dispoziţiilor <>art. 4 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 şi 24 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.245/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate în asistenţa medicalã ambulatorie de specialitate pentru specialitãţile clinice, paraclinice şi stomatologice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Centrul Medical Dr. Gârleanu" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.785/CA/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84, 85 şi 88 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
