Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 488, 492 si 493 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 4 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, 492 şi 493 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Domnica Soroceanu în Dosarul nr. 4.802/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã Asociaţia de proprietari Bloc TD35 din Bucureşti, prin împuternicitul Tiberiu Pricop, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei, precizând ca de 5 ani autorul exceptiei nu şi-a plãtit cheltuielile de întreţinere. Mai arata ca hotãrârile a cãror executare este contestatã de autorul exceptiei sunt definitive şi executorii. În final solicita respingerea exceptiei ca nefondata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca textele de lege criticate, referitoare la urmãrirea silitã asupra bunurilor imobile, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la protecţia proprietãţii private şi ale art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de proprietate, conform cãrora orice persoana are dreptul la proprietate şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, prevederi invocate de autorul exceptiei în motivarea neconstitutionalitatii. Se mai arata ca autorul exceptiei, supus executãrii silite imobiliare, contesta constituţionalitatea textelor de lege procedurale executionale, invocand atât prevederi constituţionale, cat şi prevederi ale pactelor internaţionale. Se apreciazã ca aceste prevederi nu sunt incalcate, deoarece în cauza nu este "o lipsire arbitrarã de proprietate", ci este vorba de executarea silitã a unor obligaţii legale ale autorului exceptiei. Creditorul are dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor sale, potrivit legii. Pe de alta parte, debitorul are posibilitatea de a-şi achitã datoriile înainte de vânzarea silitã a apartamentului sau. În final se arata ca nimeni nu poate invoca propria culpa în favoarea sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.802/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, 492 şi 493 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Domnica Soroceanu, prin mandatar.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1), referitoare la protecţia proprietãţii private, ale art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la proprietate, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece în opinia sa textele de lege criticate dau posibilitatea creditorului sa procedeze la deposedarea unui debitor de proprietatea sa "fie şi pentru sume derizorii". Autorul exceptiei considera ca "executarea silitã imobiliarã nu poate fi admisã decât numai în situaţia în care însuşi debitorul ce s-a obligat ar fi dat dreptul creditorului sau ca, în caz de nerestituire, acesta sa aibã posibilitatea valorificãrii prin executare silitã imobiliarã".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât normele procesuale criticate nu se pot afla într-un raport de conformitate cu prevederile art. 41 din Constituţie şi cu cele din documentele internaţionale, ci sancţioneazã comportamentul ilicit al debitorului. Se mai arata ca "garantarea dreptului de proprietate al unui subiect este limitatã de drepturile altor subiecte".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate privesc executarea silitã, instituţie procedurala al carei scop este "realizarea definitiva şi practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecatoresca sau un alt titlu executoriu". Se precizeazã, de asemenea, ca potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, invocat de autorii exceptiei, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 488, 492 şi 493 din Codul de procedura civilã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 488: "Numai bunurile nemişcãtoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmãriri imobiliare."
- Art. 492: "Orice urmãrire a unui imobil va începe printr-un comandament fãcut de cãtre creditor datornicului şi deţinãtorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecãtoresc.
În cazurile în care legi speciale înlocuiesc comandamentul prin somaţii sau notificãri pentru punerea în vânzare a imobilelor, acele somaţii înceteazã a-şi mai avea efectul lor, de îndatã ce debitorul a achitat, înainte de licitaţie, toate ratele cu dobânzile şi cheltuielile de orice natura exigibile în momentul plãţii."
- Art. 493: "Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului şi deţinãtorului.
El va cuprinde copie dupã titlul executor, somaţia de a plati şi înştiinţarea ca, dacã nu va plati, se va face vânzarea cutãror sau cutãror nemişcãtoare. El va fi iscãlit de executorul judecãtoresc.
Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndatã dupã comunicare, dupã ordinea înregistrãrii, într-un registru special."
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale autorul exceptiei a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.", a prevederilor art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, conform cãrora: "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura cat şi în asociere cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum şi a prevederilor art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care stabilesc ca "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile art. 488, 492 şi 493 din Codul de procedura civilã reglementeazã executarea silitã a bunurilor nemişcãtoare, ultima faza a procesului civil, consecutiva obţinerii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a stabilit în sarcina debitorului o obligaţie de natura patrimonialã. Aceasta obligaţie este o consecinta a angajãrii rãspunderii juridice contractuale sau delictuale a debitorului. La aceasta procedura se recurge numai în situaţia în care debitorul obligaţiei stabilite prin hotãrâre sau titlu executoriu nu executa de buna voie prestaţia la care este obligat. Potrivit art. 1718 din Codul civil "Oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare".
Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, care, garantand dreptul de proprietate, circumstantiaza aceasta garantare, prevãzând ca legea stabileşte conţinutul şi limitele acestui drept. Aceeaşi circumstantiere exista şi în art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care prevede ca "Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum şi în art. 1 al primului Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care precizeazã ca "Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Prin art. 1 al aceluiaşi protocol se prevãd, de asemenea, condiţiile în care statul poate stabili, prin lege, mãsuri pentru lipsirea de proprietate a unei persoane.
Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate nu numai ca nu contravin prevederilor constituţionale şi celor din pactele internaţionale invocate, ci, dimpotriva, asigura aplicarea lor, deoarece permit executarea silitã şi lipsirea de proprietate în cazurile prevãzute de lege, cazuri care nu sunt un "mod arbitrar" de lipsire de proprietate. Curtea retine în acelaşi timp ca atât Constituţia, cat şi tratatele internaţionale apara deopotrivã şi dreptul de proprietate al creditorului lezat prin neîndeplinirea de cãtre debitor a obligaţiilor asumate prin contract ori decurgând dintr-un delict, astfel încât nu poate fi consideratã "arbitrarã" executarea silitã a unei asemenea creanţe. Totodatã Curtea observa ca potrivit dispoziţiilor art. 492 alin. 2 din Codul de procedura civilã debitorul impotriva cãruia s-a început executarea silitã imobiliarã are posibilitatea sa achite sumele datorate şi sa înceteze astfel efectul somatiilor ori al altor acte de executare silitã imobiliarã.
În sfârşit, Curtea retine ca, potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie sa fie exercitate cu buna-credinţa, fãrã sa fie incalcate drepturile şi libertãţile celorlalţi.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, 492 şi 493 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Domnica Soroceanu în Dosarul nr. 4.802/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
