Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 15 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 17 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de munca, excepţie ridicatã de Lenuta Hancu în Dosarul nr. 2.993/2002 al Tribunalului Covasna, într-un litigiu având ca obiect o contestaţie introdusã impotriva dispoziţiei Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Munca a Judeţului Covasna.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 6 mai 2003 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 15 mai 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.993/2002, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de munca, excepţie ridicatã de Lenuta Hancu într-un litigiu având ca obiect o contestaţie introdusã impotriva dispoziţiei Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Munca a Judeţului Covasna.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arãtat ca dispoziţiile <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 , în temeiul cãrora i s-a refuzat acordarea indemnizaţiei de şomaj, incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, sunt incalcate şi reglementãrile cuprinse în art. 20-22 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 168/1988, care, fiind ratificatã prin <>Legea nr. 112/1992 , face parte din dreptul intern. Considera ca se afla în aceeaşi situaţie ca toate celelalte categorii de cetãţeni cu drept la indemnizaţia de şomaj, dar ca i s-a refuzat acordarea acesteia pentru ca a fost admisã într-o forma de învãţãmânt superior la distanta, situaţie care nu este prevãzutã de reglementãrile internaţionale drept motiv pentru a i se putea refuza, suspenda sau diminua indemnizaţia pentru şomaj.
Tribunalul Covasna apreciazã ca dispoziţiile <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 "nu sunt constituţionale, întrucât este de principiu ca dreptul la învãţãtura este un drept constituţional şi nu poate fi motiv pentru decãderea din exerciţiul unui alt drept prevãzut în Constituţie, acela al ajutorului de şomaj".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia ridicatã este inadmisibila, întrucât "critica susţinutã de autoarea exceptiei priveşte, în realitate, aspecte ce ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor referitoare la stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj, prevãzute în cuprinsul <>Legii nr. 76/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar nu aspecte de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 lit. m) din aceasta lege". Pentru a formula aceasta concluzie, Guvernul are în vedere ca, potrivit susţinerilor autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate "au aplicabilitate numai în situaţia persoanelor cãrora li s-a stabilit deja dreptul la acordarea indemnizaţiei de şomaj, nu şi persoanelor cãrora urmeazã a li se stabili dreptul la acordarea indemnizaţiei".
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate sunt constituţionale. Cu toate ca dreptul la ajutorul de şomaj este un drept legal şi constituţional, totuşi, pentru a putea beneficia de acest drept, somerii trebuie sa îndeplineascã o serie de condiţii, printre care şi cea prevãzutã de <>art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 , respectiv încetarea contractului de munca din motive neimputabile lor. Or, în speta, contractul de munca al autorului exceptiei fiind încheiat pe durata determinata, acesta a încetat ca urmare a implinirii termenului pentru care a fost încheiat, neputându-se retine nici o culpa a instituţiei de învãţãmânt pentru neprelungirea contractului de munca. De altfel, art. 44 din lege dispune cu privire la încetarea plãţii indemnizaţiei de şomaj ca urmare a intervenirii unora dintre cauzele prevãzute de acest text de lege, iar beneficiarul unui contract de munca pe durata determinata cunoştea, la data încheierii acestui contract, riscul imposibilitãţii prelungirii lui.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Încetarea plãţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc dupã cum urmeazã: [...]
m) la data admiterii într-o forma de învãţãmânt."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", precum şi reglementãrile cuprinse în art. 20 din Constituţie şi în art. 20-22 din Convenţia nr. 168 privind promovarea angajãrii şi protecţia contra somajului, adoptatã la 21 iunie 1988, la Geneva, de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificatã de România prin <>Legea nr. 112/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 25 noiembrie 1992.
În art. 20-22 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 168/1988 sunt prevãzute, în mod limitativ, situaţiile în care "Indemnizaţiile la care ar fi avut dreptul o persoana protejata în caz de şomaj total sau parţial [...] pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-un mod stabilit [...]".
I. Cu privire la admisibilitatea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea nu poate retine teza formulatã în punctul de vedere al Guvernului, potrivit cãruia excepţia este inadmisibila, deoarece soluţionarea cauzei de fond nu depinde de dispoziţiile criticate, în sensul <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã. În acest punct de vedere s-a susţinut ca admiterea într-o forma de învãţãmânt constituie motiv de "încetare a plãţii indemnizaţiilor de şomaj", iar autorul exceptiei nu s-ar afla într-o asemenea situaţie, ci în aceea a neacordarii, de la început, a acestei indemnizaţii, datoritã dobândirii calitãţii de student înainte de solicitarea acordãrii ajutorului de şomaj.
Cu privire la acest aspect, Curtea retine ca, potrivit <>art. 16 lit. a) din Legea nr. 76/2002 , "Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în cãutarea unui loc de munca, aflate în una dintre urmãtoarele situaţii: a) au devenit someri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. c) [...]", iar la art. 5 pct. IV este definitã ca somer "persoana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii: [...] c) nu are loc de munca, nu realizeazã venituri sau realizeazã din activitãţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi".
Potrivit <>art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 , "Somerii prevãzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot gãsi în una dintre urmãtoarele situaţii: a) le-a încetat contractul individual de munca din motive neimputabile lor [...]".
Legea nu distinge între contractele de munca încheiate pe durata nedeterminatã şi cele încheiate pe durata determinata, condiţia comuna fiind încetarea acestora din motive neimputabile salariatului, posibil beneficiar al indemnizaţiei de şomaj. Neprelungirea unui contract individual de munca, încheiat pe durata determinata, poate fi motivatã atât de cauze imputabile, cat şi de cauze neimputabile salariatului.
De acelaşi tratament legal beneficiazã şi persoanele cãrora "le-a încetat activitatea desfasurata exclusiv pe baza convenţiei civile", potrivit art. 17 alin. (1) lit. k). Legea permite asigurarea pentru şomaj şi a persoanelor neincadrate în munca, în nici o activitate şi care nu realizeazã nici venituri (art. 22), prima condiţie pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj fiind realizarea unui stagiu minim de cotizare, prevãzut în art. 34 alin. (1) lit. a).
Asadar, <>Legea nr. 76/2002 are în vedere, prin toate dispoziţiile sale, şi persoanele care se pot angaja în munca doar pe durata determinata ori sunt angajaţi sezonieri. Încadrarea în munca pe o durata mai mare de 12 luni constituie motiv de încetare a plãţii indemnizaţiei de şomaj [art. 44 lit. a)], iar încadrarea în munca pe o perioada determinata mai mica de 12 luni constituie motiv de suspendare a plãţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. c).
Curtea retine ca motivele încetãrii contractului individual de munca şi cele ale neincadrarii în munca, dacã acestea sunt sau nu sunt imputabile persoanei care solicita acordarea indemnizaţiei de şomaj, îndeplinirea tuturor condiţiilor cumulative sau speciale, pentru ca persoana respectiva sa poatã fi incadrata în categoria şomerilor şi pentru a putea beneficia de indemnizaţie de şomaj, sunt împrejurãri de fapt ale cãror cercetare şi stabilire intra în competenta autoritãţilor cu atribuţii în legatura cu aplicarea <>Legii nr. 76/2002 , iar în caz de conflict, în competenta instanţelor judecãtoreşti, urmând ca, în baza situaţiei de fapt corect stabilite, sa aplice în mod corespunzãtor dispoziţiile <>Legii nr. 76/2002 .
De asemenea, Curtea constata ca admiterea într-o forma de învãţãmânt nu este prevãzutã ca motiv de refuz sau de diminuare a indemnizaţiei pentru şomaj în nici o reglementare cuprinsã în Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 168/1988.
În concluzie, având în vedere ca, de principiu, orice motiv de încetare a unui drept preexistent constituie şi motiv de neacordare ab initio a dreptului respectiv, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate este admisibilã în sensul <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, deoarece soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de fata depinde în mod direct de dispoziţiile <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 .
II. În vederea examinãrii pe fond a exceptiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentei cauze, Curtea retine ca o dispoziţie restrictiva similarã, însã mai puţin severã, a existat şi în legea anterioarã, respectiv în <>Legea nr. 1/1991 privind protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994. În art. 6 alin. (1) lit. e) din acel act normativ se prevedea ca "nu beneficiazã de ajutor de şomaj sau de ajutor de reintegrare profesionalã [...] absolvenţii învãţãmântului liceal care urmeazã forme superioare de pregãtire profesionalã, indiferent de forma acesteia şi de durata ei". Aceste dispoziţii legale au fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 81 din 19 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, a admis excepţia ridicatã şi a constatat ca dispoziţiile legale respective "sunt neconstituţionale în cazul în care se aplica unei persoane care, ca urmare a desfacerii contractului de munca dintr-o cauza neimputabila acesteia, a devenit somer şi are, potrivit legii, dreptul la ajutor de şomaj".
În acea decizie Curtea a reţinut ca dreptul la ajutorul de şomaj este nu numai un drept legal, ci şi constituţional, prevãzut în art. 43 alin. (2) din Legea fundamentalã, iar privarea de ajutorul de şomaj a şomerilor ce urmeazã cursurile unei instituţii de învãţãmânt superior constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii sau a autoritãţilor publice, fãrã privilegii sau discriminãri.
Principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice se aplica, prin natura lui, tuturor drepturilor şi libertãţilor consacrate prin Constituţie sau lege. Acest principiu este, de altfel, prevãzut şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a fost consacrat şi în practica jurisdicţionalã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Marckx contra Belgiei, 1979, Curtea Europeanã a reţinut, în temeiul articolului sus-menţionat, ca orice diferenţa de tratament facuta de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage trebuie sa-şi gãseascã o justificare obiectivã şi rezonabila. Faptul ca un somer urmeazã cursurile unei instituţii de învãţãmânt superior nu constituie o justificare obiectivã şi rezonabila pentru decãderea sa din dreptul la plata ajutorului de şomaj, care este un drept constituţional.
De principiu, exerciţiul unui drept constituţional, cum este dreptul la învãţãtura, nu poate reprezenta un motiv de decãdere din exerciţiul altui drept constituţional care este ajutorul de şomaj. De asemenea, acest motiv nu se încadreazã în nici una dintre ipotezele prevãzute la art. 49 alin. (1) din Constituţie pentru restrangerea exerciţiului unor drepturi.
În cauza de fata, textul criticat este mai restrictiv decât cel prevãzut de <>Legea nr. 1/1991 , deoarece vechea reglementare se referea numai la absolvenţii învãţãmântului liceal care urmeazã forme superioare de pregãtire profesionalã, în timp ce textul legal actual nu face nici o distincţie între diferitele forme de învãţãmânt la care sunt admişi beneficiarii indemnizaţiei de şomaj, prevãzând încetarea plãţii acesteia în toate cazurile.
De altfel, aceasta dispoziţie apare ca fiind potrivnica şi scopului declarat al <>Legii nr. 76/2002 , care prevede, în art. 3 lit. b) şi e), ca are drept obiectiv "încadrarea sau reincadrarea în munca a persoanelor în cãutarea unui loc de munca" şi "stimularea şomerilor în vederea ocupãrii unui loc de munca", iar în cap. V, denumit "Mãsuri pentru stimularea ocupãrii forţei de munca", se stabileşte ca formarea şi perfecţionarea profesionalã reprezintã una dintre prioritãţile politicii de combatere a somajului.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de munca şi constata ca acestea sunt neconstituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Lenuta Hancu în Dosarul nr. 2.993/2002 al Tribunalului Covasna.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 mai 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
