Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Guoe în Dosarul nr. 11.395/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.742D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.743D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, ridicatã de Chen Chongsheng în Dosarul nr. 9.109/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.743D/2010 la Dosarul nr. 1.742D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorii acesteia formuleazã critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, aspect ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 mai 2010 şi 24 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 11.395/2/2009 şi nr. 9.109/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România şi, respectiv, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, excepţie ridicatã de Zhu Guoe şi Chen Chongsheng în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la înţelesul obligaţiei strãinilor de a nu rãmâne în România peste data la care înceteazã dreptul de şedere. Se susţine cã legea ar trebui sã excludã de la mãsura returnãrii acei strãini a cãror şedere pe teritoriul statului român peste perioada aprobatã anterior este determinatã de eliberarea cu întârziere de cãtre autoritãţile administrative competente a unora dintre actele care trebuie, conform legii, sã însoţeascã cererea de prelungire a dreptului de şedere. Se mai aratã cã Oficiul Român pentru Imigrãri poate emite o decizie de returnare împotriva strãinului în acelaşi moment în care îi comunicã acestuia decizia de respingere a cererii de prelungire a regimului tolerãrii pe teritoriul României şi înainte de a se pronunţa de cãtre instanţa competentã o hotãrâre irevocabilã în cauza sa.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (4): "(4) Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade.";
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege criticate cuprind dispoziţii generale privind şederea strãinilor pe teritoriul României. Prin <>Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, care limiteazã în timp dreptul acelor strãini aflaţi în România, temporar şi în mod legal, de a rãmâne pe teritoriul statului român "numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere". Cu acel prilej, Curtea a statuat cã o asemenea condiţie este pe deplin justificatã de raţiuni de control al fenomenului migraţionist, prin necesitatea respectãrii anumitor obligaţii de cãtre strãinii care au dobândit dreptul de şedere temporarã pe teritoriul României. Curtea a mai arãtat cã aceste dispoziţii legale trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", text constituţional care se aplicã nu numai cetãţenilor României, ci şi strãinilor şi apatrizilor. Din aceastã perspectivã, Curtea a constatat cã textul de lege criticat trebuie interpretat chiar prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din ordonanţa de urgenţã menţionatã, care fixeazã obligaţiile strãinilor referitoare la respectarea condiţiilor de şedere pe teritoriul statului român. De altfel, în acest context, Curtea reţine cã textele de lege criticate dau expresie dreptului suveran al statelor pãrţi la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale de a controla intrarea, şederea şi îndepãrtarea strãinilor de pe teritoriul lor, drept recunoscut de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, reprezentatã, de exemplu, de Hotãrârea din 15 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii.
În cauza de faţã, Curtea observã însã cã argumentele formulate de autorii excepţiei reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de punere în practicã a prevederilor de lege care formeazã obiect al excepţiei. Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil nu este de naturã sã demonstreze neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.
Totodatã, Curtea constatã cã motivarea criticii se axeazã şi pe lipsa din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care sã previnã posibilitatea apariţiei în practicã a situaţiilor concrete descrise de autorii excepţiei. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însã astfel de susţineri, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor normative cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte de lege, examinând critici asemãnãtoare, iar prin <>Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã cu acel prilej îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Guoe şi Chen Chongsheng în dosarele nr. 11.395/2/2009 şi, respectiv, nr. 9.109/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
