Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua si lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Doru Burnaz în Dosarul nr. 12.236/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 12.236/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Doru Burnaz.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24, 31, 41, 45, 53 şi 20, cu raportare la art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "nu sunt suficient de accesibile şi formulate cu destulã precizie pentru a permite stabilirea conduitei celor interesaţi". Astfel, dispoziţiile în cauzã "nu oferã niciun fel de elemente necesare stabilirii situaţiilor când «perioada de valabilitate a autorizaţiei taxi a expirat cu mai mult de 10 zile» sau despre ipotezele în care intervin suspendãrile consecutive regãsite în sintagma «a treia suspendare a autorizaţiei taxi în decurs de 2 ani consecutivi»". De asemenea, "legea nu prevede clar nici ipotezele normative ale aplicãrii sancţiunii suspendãrii pentru expirarea perioadei de valabilitate, nici modul cum intervin suspendãrile consecutive, nu se indicã modul de stabilire şi comunicare a acestor sancţiuni sau dacã o astfel de comunicare se realizeazã".
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu pun în discuţie sub niciun aspect încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24, 41 şi 45.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, care au urmãtorul conţinut: "Pe lângã sancţiunile prevãzute la art. 55 se dispune şi suspendarea sau anularea autorizaţiei taxi în urmãtoarele situaţii:
a) suspendarea autorizaţiei taxi pentru o perioadã cuprinsã între 1-3 luni în urmãtoarele cazuri:[...]
- când perioada de valabilitate a autorizaţiei taxi a expirat cu mai mult de 10 zile;
b) anularea autorizaţiei taxi în urmãtoarele cazuri: [...]
- la a treia suspendare a autorizaţiei taxi în decurs de 2 ani consecutivi."
În motivarea excepţiei ridicate autorul acesteia invocã încãlcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã pentru urmãtoarele argumente:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 faţã de art. 16 din Constituţie, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece cazurile în care se poate dispune suspendarea sau anularea autorizaţiei taxi se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
De asemenea, se constatã cã textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 24, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât acestea nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil. În temeiul <>art. 57 din Legea nr. 38/2003 , actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi atacate în justiţie, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor, contestaţia fiind soluţionatã în cadrul unui litigiu, cu citarea pãrţilor, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democraticã.
Referitor la încãlcarea art. 41 şi 45 din Constituţie, se reţine cã dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare libertãţii economice şi posibilitãţii oricãrei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ şi nici nu îngrãdesc dreptul la muncã, care se exercitã în condiţiile legii.
Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 31 privind dreptul la informaţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în cauzã.
De altfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a acestora. Or, sub acest aspect, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului "[...] care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la înţelesul lor contrar Constituţiei.
Pe de altã parte, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, în mod constant, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, "interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecatã în opera de înfãptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretãri se realizeazã prin exercitarea cãilor de atac."
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) teza a doua din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Doru Burnaz în Dosarul nr. 12.236/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
