Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 216 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si ale art. 15 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere si organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili in transportul rutier de marfuri si persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal rãspunde Autoritatea Rutierã Românã - Agenţia Cãlãraşi, prin consilier juridic, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Autoritãţii Rutiere Române - Agenţia Cãlãraşi solicitã respingerea excepţiei, arãtând, în esenţã, cã scopul normei legale criticate este acela de a preveni accidentele rutiere şi de a asigura o exploatare raţionalã a forţei de muncã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã susţinerile autorului excepţiei privesc aspecte de fapt, ceea ce excede sferei controlului de constituţionalitate. Pe fond, se aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.891/2005, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanţa într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe prin care s-a respins plângerea formulatã de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute de textul de lege menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 41.
Autorul excepţiei apreciazã cã neexistând spaţii special amenajate - parcãri -, obligaţia legalã cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnã şi a celui de repaus nu poate fi respectatã. Astfel, se considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã accesul liber la justiţie, întrucât instanţa care va examina plângerea sa nu va avea posibilitatea sã o admitã din moment ce legea sancţioneazã, indiferent dacã existã sau nu posibilitatea respectãrii ei. Totodatã, se apreciazã cã este îngrãdit şi dreptul la muncã al operatorului de transport rutier, întrucât dupã un anumit numãr de astfel de sancţiuni se poate ajunge la suspendarea şi ulterior la anularea licenţei de transport a acestuia.
Tribunalul Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã pe drumurile publice nu existã spaţii special amenajate - parcãri - pentru a putea fi respectat timpul de conducere, cel de odihnã şi cel de repaus, ceea ce însã nu impieteazã asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale <>art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 466/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003. Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 15 lit. e) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 335/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005. Astfel, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 10 lit. b): "Conducãtorii auto au urmãtoarele obligaţii:[...]
b) sã respecte perioadele de conducere, de odihnã şi de repaus stabilite prin prezenta ordonanţã;";
- Art. 15 lit. e): "(1) Constituie contravenţii, în mãsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã ca atare urmãtoarele fapte: [...]
e) nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor şi a perioadelor de odihnã şi de repaus ale conducãtorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili;".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 41 privind dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligaţia legalã cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnã şi a celui de repaus nu poate fi îndeplinitã având în vedere inexistenţa unor spaţii special amenajate pentru ca autovehiculele sã poatã fi parcate corespunzãtor.
Curtea constatã cã textele legale criticate nu încalcã accesul liber la justiţie, atât timp cât, împotriva sancţiunilor contravenţionale aplicate, persoana interesatã se poate plânge instanţei judecãtoreşti, beneficiind de toate garanţiile procesuale, în condiţiile prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Curtea reţine cã dispoziţiile art. 41 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, dreptul la muncã fiind exclusiv unul care se circumscrie persoanelor fizice, în nici un caz celor juridice, precum operatorii de transport rutier.
Totodatã, Curtea reţine cã nu intrã în competenţa sa analizarea susţinerilor autorului excepţiei cu privire la unele situaţii de fapt, întrucât instanţa de contencios constituţional se pronunţã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, numai în drept asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
