Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 216 din 4 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3^1) si ale art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 9 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, excepţie ridicatã de Dãnuţ Saulea în Dosarul nr. 34.658/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 34.658/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicatã de Dãnuţ Saulea cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de trafic de influenţã prevãzutã de art. 257 din Codul penal raportat la <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã, deoarece adoptarea unui asemenea act normativ în domeniul instituţiilor fundamentale, cum este autoritatea judecãtoreascã, este inadmisibilã. De asemenea, aratã cã prevederile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 încalcã dispoziţiile art. 132 privind statutul procurorilor din Legea fundamentalã, întrucât instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a Ministerului Public.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 intervine în organizarea şi funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului, nesocotind astfel prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cãrora "Ordonanţele de urgenţã [...] nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, autorul excepţiei criticã, separat, şi prevederile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 . În realitate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 1 alin. (1) şi (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "Art. 1. - (1) Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.
[...] (3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã conflictele de competenţã apãrute între Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi celelalte structuri sau unitãţi din cadrul Ministerului Public.";
- <>Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "Art. 4. - (1) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este condusã de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Dãnuţ Saulea în Dosarul nr. 34.658/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
