Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 216 din 3 iulie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 216 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 26 octombrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romfunghi" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecãtoriei Campeni, judeţul Alba.
La apelul nominal a rãspuns consilier juridic Radu Calin Toma pentru Direcţia silvicã Alba Iulia, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei, arãtând ca activitatea de avizare a centrelor sau a punctelor volante de achiziţie a produselor specifice fondului forestier, desfasurata de unitãţi silvice teritoriale cu atribuţii de serviciu public, organizate ca instituţii publice cu personalitate juridicã în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, are drept scop conservarea, protejarea şi dezvoltarea fondului forestier.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca emiterea de norme de aplicare a legii de cãtre autoritãţile competente nu incalca dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 226/2001, Judecãtoria Campeni, judeţul Alba, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romfunghi" - S.R.L. din Arad.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţia legalã criticata incalca prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". Se arata în acest sens ca sancţionarea contravenţionalã a infiintarii centrelor sau punctelor de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure fãrã avizul unitãţilor silvice "permite şi încurajeazã poziţia de monopol a Regiei Naţionale a Pãdurilor, reprezentatã de unitãţile silvice teritoriale", care desfãşoarã activitãţi economice în interes propriu, printre care şi colectarea, achiziţionarea şi valorificarea fructelor de padure. Întrucât legea nu prevede criteriile de acordare a avizelor pentru înfiinţarea centrelor sau punctelor de achiziţie a fructelor de padure, direcţiile silvice au posibilitatea sa acorde sau sa refuze acordarea avizelor respective în mod discretionar, arbitrar sau chiar abuziv, practicând o concurenta neloialã, fapt stabilit şi de Consiliul Concurentei. Se mai arata ca aceasta practica a unitãţilor silvice nu permite altor agenţi economici valorificarea tututor factorilor de producţie nici în cazul în care recoltarea fructelor de padure se face de pe alte terenuri decât cele aflate în administrarea Regiei Naţionale a Pãdurilor.
Judecãtoria Campeni, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 sunt neconstituţionale, incalcand prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligaţia obţinerii avizului unitãţii silvice teritoriale "fãrã a se prevedea în nici un fel criteriile de acordare a avizelor, precum şi cerinţele care trebuie îndeplinite de solicitanti, conferã unitãţilor silvice teritoriale [...] o poziţie de monopol, asigurându-le posibilitatea sa procedeze în mod arbitrar şi discretionar la eliminarea concurentei".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, "ci, dimpotriva, reprezintã tocmai dispoziţii legale menite sa asigure îndeplinirea acestei obligaţii a statului". Se arata în continuare ca sancţionarea contravenţionalã a infiintarii sau functionarii fãrã avizul unitãţii silvice teritoriale a centrelor sau a punctelor volante ori permanente de achiziţie a produselor specifice fondului forestier se face "în scopul conservãrii, protejãrii şi dezvoltãrii fondului forestier, al exploatãrii rationale a pãdurilor şi a produselor specifice fondului forestier". Sub acest aspect dispoziţiile legale criticate "sunt în deplina concordanta cu prevederile cuprinse la art. 1, art. 4, art. 64 alin. 2 şi <>art. 66 alin. 1 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996 , potrivit cãrora pãdurile şi terenurile destinate impaduririi constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, iar proprietarii acestora au obligaţia de a le gospodari în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea dispoziţiilor legale care îi determina conţinutul şi limitele, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţia României". Se mai arata ca, potrivit <>Hotãrârii Guvernului nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pãdurilor şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, avizarea infiintarii centrelor sau punctelor volante de achizitionare a produselor specifice fondului forestier nu se face de cãtre direcţiile silvice, ci de un "serviciu public, respectiv inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, organizate ca instituţii publice cu personalitate juridicã în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile cuprinse la lit. h) a <>art. 2 din Legea nr. 31/2000 prevãd ca "înfiinţarea sau funcţionarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure, precum şi a altor produse specifice fondului forestier, fãrã avizul unitãţii silvice teritoriale" constituie contravenţie silvicã. Aceste dispoziţii legale sunt în concordanta cu reglementãrile privind aplicarea unitarã a regimului silvic asupra terenurilor din fondul forestier naţional, în scopul conservãrii, protejãrii şi dezvoltãrii fondului forestier, al exploatãrii rationale a pãdurilor şi a produselor specifice acestora, cu respectarea regulilor privind protecţia mediului.
În acest sens Codul silvic - <>Legea nr. 26/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, prevede la art. 64 alin. 2 ca "Proprietarii de pãduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã au obligaţia sa le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului", iar potrivit art. 9 alin. 3 din acelaşi cod "Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, care exercita şi controlul aplicãrii acestui regim". Regimul silvic cuprinde norme referitoare la exploatarea, circulaţia şi valorificarea tuturor produselor specifice fondului forestier. Curtea mai retine ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât nu instituie poziţie de monopol în favoarea unitãţilor silvice şi nici nu inlatura concurenta altor agenţi economici. Eliberarea avizelor pentru înfiinţarea sau funcţionarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure nu depinde de vointa unitãţilor silvice care desfãşoarã activitãţi comerciale de aceeaşi natura.
Potrivit prevederilor <>art. 13 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, "Inspectoratele silvice teritoriale pentru controlul aplicãrii regimului silvic trec în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi se reorganizeazã ca inspectorate teritoriale de regim silvic şi cinegetic, instituţii publice cu personalitate juridicã, finanţate de la bugetul de stat". Rezulta deci ca atribuţiile de autoritate publica nu mai sunt îndeplinite de direcţiile silvice din subordinea Regiei Naţionale a Pãdurilor.
<>Hotãrârea Guvernului nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pãdurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 29 ianuarie 2001, prevede la art. 5 alin. (1) din anexa nr. 1 "Regulament privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pãdurilor" ca în obiectul de activitate al acestei regii intra şi actionarea "pentru apãrarea, conservarea şi dezvoltarea durabila a fondului forestier proprietate publica a statului, pe care îl administreazã [...], pentru recoltarea şi valorificarea, prin acte şi fapte de comerţ, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiţii de eficienta economicã". Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol produsele specifice fondului forestier cuprind şi "fructele de padure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale şi aromatice, rasina şi altele similare". De altfel, din ansamblul reglementãrilor legale rezulta ca Regia Nationala a Pãdurilor şi unitãţile sale exercita activitãţi comerciale cu produsele respective numai în fondul forestier proprietate publica a statului, pe care îl administreazã.
Curtea mai retine ca în soluţionarea unor litigii condiţiile în care s-a acordat ori s-a refuzat acordarea avizului pentru înfiinţarea sau funcţionarea unor centre ori puncte de achiziţie a produselor specifice fondului forestier constituie probleme de fapt a cãror stabilire intra în competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, ca şi determinarea existenţei ori inexistentei tuturor elementelor rãspunderii contravenţionale, inclusiv a vinovatiei. Potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romfunghi" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecãtoriei Campeni, judeţul Alba.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Cristina Radu

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016