Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 216 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 20 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , dispoziţii prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde Vasile Bujor, personal, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea Vasile Bujor solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, şi aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, statuând prin <>Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 cã acestea sunt constituţionale. Apreciazã cã în cauzã nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 132/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , dispoziţii prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de cãtre Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga, cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţã din data de 17 ianuarie 2005 prin care s-a dispus respingerea cererii de recuzare a unui judecãtor, cerere formulatã de pãrţile civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã este neconstituţionalã abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, aceasta contravenind dispoziţiilor art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6), art. 126 alin. (2) şi ale <>art. 129 din Constituţie. Aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, afecteazã regimul unei instituţii fundamentale a statului, precum şi un drept şi o libertate fundamentalã a cetãţeanului, şi anume accesul liber la justiţie. Competenţa instanţelor de judecatã este stabilitã prin lege, potrivit art 126 din Constituţie, dar în cazul acesta competenţa instanţei de judecatã a fost reglementatã printr-o ordonanţã de urgenţã care nu a fost supusã ratificãrii Parlamentului, iar nu printr-o lege, ceea ce este neconstituţional.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, în raport cu principiul celeritãţii actului de justiţie, calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecãtor nu conduce decât la tergiversarea nejustificatã a cauzei în condiţiile în care pãrţile au la dispoziţie calea de atac a apelului şi cea a recursului împotriva soluţiilor instanţei de fond. De altfel, unul dintre cazurile în care se poate face recurs este şi acela în care a existat un caz de incompatibilitate a membrilor completului instanţei de fond, potrivit art. 385^9 din Codul de procedurã penalã. Acordarea unei cãi de atac pentru fiecare încheiere pronunţatã în cursul judecãţii conduce la posibilitatea exercitãrii în mod abuziv a drepturilor procesuale de cãtre pãrţile interesate, iar raţiunea pentru care legiuitorul a dispus abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã se coreleazã cu normele europene în materie, potrivit cãrora procesele trebuie soluţionate într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , prin care se abrogã dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, încalcã dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, apreciazã cã aceste articole nu sunt pertinente în soluţionarea cauzei. De asemenea, aratã cã nu poate fi reţinutã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 încalcã prevederile art. 129 din Legea fundamentalã. Prin abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacatã o datã cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recuratã, astfel cã nu se poate reţine susţinerea potrivit cãreia s-ar încãlca prevederile art. 129 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 faţã de art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece suprimarea cãii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justificã prin necesitatea descurajãrii exercitãrii abuzive a acestei cãi de atac şi nu este de naturã sã prejudicieze în vreun fel pãrţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţioneazã însuşi procesul, iar împotriva hotãrârii ce urmeazã a se da dupã judecarea cauzei pãrţile au deschise cãile de atac prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 548/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6), art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 115 alin. (5) şi (6): "(5) Ordonanţa de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunţã asupra ordonanţei, aceasta este consideratã adoptatã şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedurã de urgenţã. Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.";
- Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea a reţinut cã suprimarea cãii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare - mãsurã adoptatã de legiuitor prin dispoziţia legalã atacatã - se justificã prin necesitatea descurajãrii exercitãrii abuzive a acestei cãi de atac şi nu este de naturã sã prejudicieze în vreun fel pãrţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţioneazã însuşi procesul, iar împotriva hotãrârii ce urmeazã a se da dupã judecarea cauzei pãrţile au deschise cãile de atac prevãzute de lege. S-a statuat, de asemenea, cã abrogarea dispoziţiilor ce prevedeau posibilitatea atacãrii cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, a încheierii prin care s-a respins recuzarea nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie, deoarece încheierea de respingere a recuzãrii este pronunţatã chiar de o instanţã de judecatã, adicã de un organ de justiţie, dispoziţia legalã atacatã având drept consecinţã tocmai scurtarea duratei procesului şi deci judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
De asemenea, Curtea a reţinut ca neîntemeiatã susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, care prevãd cã procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt prevãzute numai prin lege, iar împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii, deoarece din chiar cuprinsul acestor dispoziţii constituţionale rezultã libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementãrii unor cãi de atac, desigur, cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece în acest caz competenţa instanţei de judecatã a fost reglementatã printr-o ordonanţã de urgenţã care nu a fost supusã ratificãrii Parlamentului, iar nu printr-o lege, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 115 alin. (5) şi (6), Curtea a constatat cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, Curtea prin aceeaşi decizie a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 a fost depusã spre dezbatere la Senat la data de 30 iunie 2004 şi a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, fiind respectate întru totul dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, care prevãd cã "ordonanţa de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României".
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
